12 definiții pentru galiu Ga

galiu sni [At: DEX / E: fr gallium] Element chimic, metal moale, ductil, cenușiu, folosit la termometre care măsoară temperaturi înalte sau, în aliaje, la tranzistoare, la oglinzi optice etc.

GÁLIU s. n. Element chimic, metal moale, ductil, de culoare cenușie, folosit la fabricarea materialelor semiconductoare și ca lichid termometric. – Din fr. gallium.

GÁLIU s. n. Element chimic, metal moale, ductil, de culoare cenușie, folosit la fabricarea unor termometre care măsoară temperaturi înalte sau (ca aliaj) la fabricarea tranzistoarelor, la construirea oglinzilor optice etc. – Din fr. gallium.

GÁLIU s. n. sg. Metal de culoare cenușie, întrebuințat la confecționarea unor termometre care măsoară temperaturi pînă la 1000°; în combinație cu alte metale se folosește în dentistică și la construirea oglinzilor optice.

gáliu [liu pron. liu] s. n., art. gáliul; simb. Ga

GÁLIU s.n. Metal moale alb-cenușiu, întrebuințat la fabricarea termometrelor pentru temperaturi mari, în dentistică etc. [Pron. -liu. / < fr. gallium, cf. germ. Gallium].

GÁLIU s. n. metal moale alb-cenușiu, foarte ușor fuzibil. (< fr. gallium)

GÁLIU n. Metal moale, de culoare argintie, folosit la fabricarea termometrelor pentru temperaturi înalte, a oglinzilor optice și la confecționarea plombelor dentare. /<fr. gallium

*gáliŭ n. Chim. Un metal tetravalent cu o greutate atomică de 69. Seamănă mult cu zincu și se topește la +30°. A fost descoperit la 1875 de francezu Lecoq, al căruĭ nume, tradus pe lat., e gallus, cocoș, și de aicĭ galiŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

gáliu s. n. [-liu pron. -lĭu], art. gáliul; simb. Ga

GÁLIU (< fr.) s. n. Element chimic (Ga; nr. at. 31, m. at. 69,72), metal alb-argintiu, foarte ușor fuzibil (p. t. 29,78°C, p. f. 2.300°C); în natură se găsește în cantități foarte mici (însoțește zincul în blende și aluminiul în bauxite). Funcționează în stările de valență 1 și 3. Este folosit la fabricarea materialelor semiconductoare și ca lichid termometric. A fost descoperit (1875) de chimistul francez P.E. Lecoq de Boisbaudran.

Ga, simbol chimic pentru galiu.

Intrare: galiu
  • pronunție: galĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galiu
  • galiul
  • galiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • galiu
  • galiului
plural
vocativ singular
plural
Ga simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Ga
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

galiu Ga

  • 1. Element chimic, metal moale, ușor fuzibil, ductil, de culoare cenușie, folosit la fabricarea unor termometre care măsoară temperaturi înalte sau (ca aliaj) la fabricarea tranzistoarelor, la construirea oglinzilor optice, în dentistică etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
  • comentariu simbol Ga
    surse: DOOM 2

etimologie: