2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂURÍRE, găuriri, s. f. Acțiunea de a (se) găuri și rezultatul ei; găurit1. [Pr.: gă-u-] – V. găuri.

GĂURÍRE, găuriri, s. f. Acțiunea de a (se) găuri și rezultatul ei; găurit1. [Pr.: gă-u-] – V. găuri.

găurire sf [At: IOANOVICI, TEHN. 112 / P: gă-u~ / Pl: ~ri / E: găuri] 1 Realizare a unei găuri (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.) Si: găurit1 (1), perforare, perforat1, (reg) bortelire, bortelit1, bortire, bortit1. 2 Degradare provocată de găurire (1) sau de utilizare îndelungată ori necorespunzătoare Si: găurit1 (2). 3 Apariție a unei găuri Si: găurit1 (3).

GĂURÍRE s. f. Acțiunea de a găuri; efectuarea unei găuri într-un material. Strungarul... a construit din rezerve interne o mașină de găurit cu coloană pentru executarea operațiilor de găurire. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2830. – Pronunțat: gă-u-.

GĂURÍ, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură.

găuri [At: BIBLIA (1688), 3811 / P: ~gă-u~ / Pzi: ~resc, (nob) gaur și găur / E: gaură] 1-2 vtr A (se) face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.) Si: a perfora, (reg) a borteli, a borti (pop) a sfredeli. 3 vr A se degrada apărând găuri. 4 (Fig) A avea relații sexuale cu o femeie.

GĂURÍ, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură.

GĂURÍ, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură. V. perfora. Găurește scîndura cu burghiul.Numaidecît găuri fundul desagilor. RETEGANUL, P. V. 78. Baba găurise stînca într-un loc și trecea prin ea prefăcută într-o funie de fum. EMINESCU, N. 23. Picătura mică găurește piatra. – Pronunțat: gă-u-.

A SE GĂURÍ pers. 3 se ~éște intranz. A se deteriora formând găuri. /Din gaură

A GĂURÍ ~ésc tranz. (materiale, obiecte) A prevedea cu o gaură (sau cu mai multe găuri). /Din gaură

găurésc v. tr. (d. gaură). Vest. Bortesc, borteĭesc, fac găurĭ: a găuri pămîntu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

găuríre (gă-u-) s. f., g.-d. art. găurírii; pl. găuríri

găuríre s. f., g.-d. art. găurírii; pl. găuríri

găurí (gă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găurésc, imperf. 3 sg. găureá; conj. prez. 3 să găureáscă

găurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găurésc, imperf. 3 sg. găureá; conj. prez. 3 sg. și pl. găureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GĂURÍRE s. 1. găurit, perforare, perforat, perforație, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. și Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.) 2. v. spargere.

GĂURIRE s. 1. găurit, perforare, perforat, perforație, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. și Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.) 2. spargere. (~ vasului la fund.)

arată toate definițiile

Intrare: găurire
  • silabație: gă-u- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găurire
  • găurirea
plural
  • găuriri
  • găuririle
genitiv-dativ singular
  • găuriri
  • găuririi
plural
  • găuriri
  • găuririlor
vocativ singular
plural
Intrare: găuri
  • silabație: gă-u-ri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găuri
  • găurire
  • găurit
  • găuritu‑
  • găurind
  • găurindu‑
singular plural
  • găurește
  • găuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găuresc
(să)
  • găuresc
  • găuream
  • găurii
  • găurisem
a II-a (tu)
  • găurești
(să)
  • găurești
  • găureai
  • găuriși
  • găuriseși
a III-a (el, ea)
  • găurește
(să)
  • găurească
  • găurea
  • găuri
  • găurise
plural I (noi)
  • găurim
(să)
  • găurim
  • găuream
  • găurirăm
  • găuriserăm
  • găurisem
a II-a (voi)
  • găuriți
(să)
  • găuriți
  • găureați
  • găurirăți
  • găuriserăți
  • găuriseți
a III-a (ei, ele)
  • găuresc
(să)
  • găurească
  • găureau
  • găuri
  • găuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

găurire

  • 1. Acțiunea de a (se) găuri și rezultatul ei; găurit (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: găurit (s.n.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Strungarul... a construit din rezerve interne o mașină de găurit cu coloană pentru executarea operațiilor de găurire. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2830.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi găuri
    surse: DEX '98 DEX '09

găuri

  • 1. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: borti perfora attach_file 4 exemple
    exemple
    • Găurește scândura cu burghiul.
      surse: DLRLC
    • Numaidecît găuri fundul desagilor. RETEGANUL, P. V. 78.
      surse: DLRLC
    • Baba găurise stînca într-un loc și trecea prin ea prefăcută într-o funie de fum. EMINESCU, N. 23.
      surse: DLRLC
    • Picătura mică găurește piatra.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • gaură
    surse: DEX '09 DEX '98