16 definiții pentru gătej găteajă gătejă găterj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gătej [At: CREANGĂ, P. 130 / V: (reg) ~ă, ~ea sf, ~erj[1] sn / Pl: ~e, (reg) ~i sm / E: ns cf vsl гати] 1 sn Creangă sau nuia uscată, subțire, cu care se aprinde sau se ațâță focul. 2 sm (Reg; îs) ~jii prepeleacului Ramuri scurtate de la prepeleac care servesc de cuier. corectată

  1. ~erj~erj LauraGellner

GĂTÉJ, găteje, s. n. Creangă subțire și uscată care servește la aprinderea focului; vreasc. – Cf. sl. gatĭ.

GĂTÉJ, găteje, s. n. Creangă subțire și uscată care servește la aprinderea focului; vreasc. – Cf. sl. gatĭ.

GĂTÉJ, găteje, s. n. (Mai ales la pl.) Creangă subțire și uscată, desprinsă de copac. V. vreasc. În vatră ardeau gătejele și se risipeau în jăratic. SADOVEANU, O. III 548. Se jură... Că de-a pus ea mîna măcar pe-un gătej, S-o găsească moartă mîne-n zori vecinii. COȘBUC, P. I 252. Se plecă la vatră și mai puse cîteva găteje pe foc. VLAHUȚĂ, O. A. 346. Vezi, jupîneșică, cum pîrîie de frumos gătejele? CREANGĂ, P. 130.

GĂTÉJ ~e n. mai ales la pl. Ramură sau creangă subțire și uscată cu care se face focul; vreasc. /<sl. gati

gătej n. 1. nuia de alun; 2. pl. crengi uscate de aprins focul. [Cf. slav. GATĬ, îngrădire din găteje].

gătéj și gîtéj n., pl. e (cp. cu vsl. gatĭ, grămadă, rus. gatĭ, zăgaz; sîrb. gat, ung. gát). Vreascurĭ, crăngĭ uscate adunate p. foc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gătéj (reg.) s. n., pl. gătéje

gătéj s. n., pl. gătéje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GĂTÉJ s. (mai ales la pl.) v. vreasc.

GĂTEJ s. (mai ales la pl.) surcea, surcică, uscătură, vreasc, (înv. și reg.) tîrș, (reg.) rancotă, rascotă, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) hăbădic, pogmete (pl.), (prin Munt.) raburi (pl.), (prin Bucov.) selniță, (prin Transilv.) sfărgaci, (Ban.) șibă, (înv.) șormînt. (Face focul cu niște ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gătéj (gătéje), s. n. – Vreasc. Sl. gatĭ „snop” (DAR); cf. gat.Der. gătejel, s. n. (vreasc); gătejel, s. m. (pasăre, Sylvia atricapilla).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gătéj, găteje, s.n. – Vreasc; creangă subțire și uscată. ♦ (top.) Coasta gătejului, deal în Vima Mică (Vișovan, 2008). ♦ (onom.) Gătej, nume de familie în Maramureș; Gătejeni, poreclă pentru locuitorii din Valea Stejarului (Bilțiu-Dăncuș, 2005). – Din sl. gatǐ „snop, grămadă” (DA, cf. DER; DEX, MDA) + suf. - (cf. gâtlej, certej) (Frățilă).

gătéj, -e, s.n. – Vreasc; creangă subțire și uscată. – Din sl. gatǐ „snop” (DA cf. DER).

Intrare: gătej
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gătej
  • gătejul
  • găteju‑
plural
  • găteje
  • gătejele
genitiv-dativ singular
  • gătej
  • gătejului
plural
  • găteje
  • gătejelor
vocativ singular
plural
găteajă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gătejă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
găterj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gătej găteajă gătejă găterj

  • 1. Creangă subțire și uscată care servește la aprinderea focului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vreasc 4 exemple
    exemple
    • În vatră ardeau gătejele și se risipeau în jăratic. SADOVEANU, O. III 548.
      surse: DLRLC
    • Se jură... Că de-a pus ea mîna măcar pe-un gătej, S-o găsească moartă mîne-n zori vecinii. COȘBUC, P. I 252.
      surse: DLRLC
    • Se plecă la vatră și mai puse cîteva găteje pe foc. VLAHUȚĂ, O. A. 346.
      surse: DLRLC
    • Vezi, jupîneșică, cum pîrîie de frumos gătejele? CREANGĂ, P. 130.
      surse: DLRLC

etimologie: