gătej, găteje, s.n. – Vreasc; creangă subțire și uscată. ♦ (top.) Coasta gătejului, deal în Vima Mică (Vișovan, 2008). ♦ (onom.) Gătej, nume de familie în Maramureș; Gătejeni, poreclă pentru locuitorii din Valea Stejarului (Bilțiu-Dăncuș, 2005). – Din sl. gatǐ „snop, grămadă” (DA, cf. DER; DEX, MDA) + suf. -ež (cf. gâtlej, certej) (Frățilă).