GĂTEJ, găteje, s. n. (Mai ales la pl.) Creangă subțire și uscată, desprinsă de copac. V. vreasc. În vatră ardeau gătejele și se risipeau în jăratic. SADOVEANU, O. III 548. Se jură... Că de-a pus ea mîna măcar pe-un gătej, S-o găsească moartă mîne-n zori vecinii. COȘBUC, P. I 252. Se plecă la vatră și mai puse cîteva găteje pe foc. VLAHUȚĂ, O. A. 346. Vezi, jupîneșică, cum pîrîie de frumos gătejele? CREANGĂ, P. 130.