15 definiții pentru găligan gărligan gâligan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂLIGÁN, găligani, s. m. (Peior. și fam.) Bărbat sau băiat foarte înalt; gligan, lungan. – Cf. gligan.

găligan, ~ă [At: CARAGIALE, S. N. 36 / V: gâl~, gărl~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf gligan] 1 sm (Prt; fam) Băiat sau bărbat foarte înalt Si: lungan, gligan. 2 a (Nob; d. obiecte) Mare. corectată

GĂLIGÁN, găligani, s. m. (Peior. și fam.) Om sau băiat foarte înalt; gligan, lungan. – Cf. gligan.

GĂLIGÁN, găligani, s. m. Om mare la trup. (Atestat în forma gîligan) Sînt gogeamite gîliganii acuma. CARAGIALE, S. N. 36. – Variantă: gîligánl s. m.

GĂLIGÁN ~i m. pop. fam. Om foarte înalt; lungan. /v. gligan

găligan m. mare și gros: un găligan de școlar cât un bivol de mare GHICA. [Lit. mare cât un gligan].

găligán m. (var. din gligan. Cp. și cu vgr. kolekanos și kolokános, lungan). Munt. Iron. Lungan, goblizan, măgădan, hojmalăŭ: aĭ ajuns coșcogea găligan, și tot nu te cumințeștĭ! – Și gîligan (în est).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GĂLIGAN s. lungan, vlăjgan, (pop. și fam.) măgădan, măgădău, zdragon, (pop.) zăplan, (prin Bucov.) bangău, (Mold. și Bucov.) coblizan, zăblău, (prin Olt.) jarcalete, (prin Munt.) schirlopan. (E un ~ cît toate zilele.)

Intrare: găligan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găligan
  • găliganul
  • găliganu‑
plural
  • găligani
  • găliganii
genitiv-dativ singular
  • găligan
  • găliganului
plural
  • găligani
  • găliganilor
vocativ singular
  • găliganule
  • găligane
plural
  • găliganilor
gărligan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâligan
  • gâliganul
  • gâliganu‑
plural
  • gâligani
  • gâliganii
genitiv-dativ singular
  • gâligan
  • gâliganului
plural
  • gâligani
  • gâliganilor
vocativ singular
  • gâliganule
  • gâligane
plural
  • gâliganilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

găligan gărligan gâligan

etimologie:

  • cf. gligan
    surse: DEX '09