zdrahon [At: ALECSANDRI, ap. ȘĂINEANU² / V: (rar) ~oană sf, (îvr) ~agon / S și: sdrahon / Pl: ~i / E: z- + dragon] 1 sm (Îvr; îf zdragon) Dragon¹ (4). 2 sm (Îvr; îf zdragon) Zmeu (3). 3 sm (Îvr; îf zdragon) Balaur (1). 4-5 sm, a (Pfm; pex) (Bărbat) înalt, bine dezvoltat, cu multă putere fizică.

zdrahon s.m. 1 (pop.; fam.) Om zdravăn, bine legat, voinic. Un zdrahon cît un munte înhățase de gît pe un lăutar (SADOV.). ◊ (ca epitet,precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) E un zdrahon de femeie. 2 (înv.; în forma „zdragon”) Dragon. ♦ Balaur. • pl. -i. și (înv.) zdragon s.m. /z- + dragon.

ZDRAHON ~i m. pop. fam. Bărbat înalt și spătos; vlăjgan. /Orig. nec.

zdrahón m. (din dragon 1 cu pron. rut.; rus. dragún). Est. Zaplan, vlăjgan, om înalt și zdravăn. – Fem. zdrahoancă, pl. e. V. vivandieră.

zdragon² sm vz zdrahon

zdrahoană sf vz zdrahon

zdragon s.m. v. zdrahon.

sdragon (sdrahon) m. Mold. 1. dragon: eu sunt sdragon AL. 2. fig. sdravăn, puternic. [V. dragon; sensul 2 e o generalizare analogă cu a sinonimului voinic].

zdrahon (pop., fam.) s. m., pl. zdrahoni

zdrahon (pop., fam.) s. m., pl. zdrahoni

zdrahon s. m., pl. zdrahoni

ZDRAHON, zdrahoni, s. m. (Mold.) ~ (din dragon, cu pronunție ucr.)

sdrahon (-ni), s. m. – Găligan, vlăjgan. – Var. zdrahon. De la dragon, cu pronunțarea rut. (Tiktin). În Mold.

zdrahon, zdrahoni s. m. (pop.) om zdravăn, bine legat, voinic

ZDRAGON s. v. găligan, lungan, vlăjgan.

zdragon s. v. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN.

zdrahón, zdrahoni, s.m. Om voinic: „Atunci zic către cel mai zdrahon, Silipuc...” (Bilțiu, 1999: 242). – Din dragon, cu pronun. ucr. (Tiktin, după DER; Scriban); din z- + dragon (MDA).

zdrahon, zdrahoni, s.m. – Om voinic: „Atunci zic către cel mai zdrahon, Silipuc...” (Bilțiu, 1999: 242; Sârbi). – Et. nec. (DEX); din dragon, cu pronun. ucr. (Tiktin, cf. DER; Șăineanu, Scriban); din z- + dragon (MDA).