27 de definiții pentru gălbinare galbanare galbanări galbenare galbinare gălbănare gălbănări gălbânare gălbinere ghelbenare gălbenare (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂLBINÁRE, gălbinări, s. f. 1. (Med.; pop.) Icter. 2. (Rar) Culoare galbenă a feței; paliditate. 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată spre vârf, cu frunze ușor dințate și cu flori purpurii (Serratula tinctoria). [Var.: gălbenáre s. f.] – Din galbin.

GĂLBINÁRE, gălbinări, s. f. 1. (Med.; pop.) Icter. 2. (Rar) Culoare galbenă a feței; paliditate. 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată spre vârf, cu frunze ușor dințate și cu flori purpurii (Serratula tinctoria). [Var.: gălbenáre s. f.] – Din galbin.

gălbinare sf [At: BIBLIA (1688), 91 / V: ~băn~, ~bân~, ~ben~, ~nere, ghelben~ / Pl: ~nări / E: galben + -are] 1 (Med; pfm) Icter. 2 (Pop; gmț; îe) A suferi de ~ rusească A fi bețiv. 3 (Pop; îe) A găsi pe cineva ~a A se îmbolnăvi de frică. 4 (Pop; îe) A-și înghiți ~a A păți ceva din prea mult efort făcut o dată Si: a se trece cu firea. 5 (Pop; îae) A muri. 6 (Reg) Boală de oi. 7 (Înv; imp) Culoare galbenă. 8 (Rar) Paliditate. 9 (Îvp) Gălbenuș de ou. 10 (Bot; șîf ~ben~) Plantă erbacee cu tulpina ramificată spre vârf, cu frunze dințate, flori purpurii, care crește prin fânețele umede și se folosește ca colorant Si: cornută, holeră, joldeală, pălămidă, scai muscălesc, secerdă, șerpet, șoldeală (Serratula tinctoria). 11 (Bot; reg) Pălămidă (Cirsium arvense). 12 (Bot; reg) Lumânărică (Gentiana asclepiadaea). 13 (Bot; reg) Miază-noapte (Melampyrum bihariense). 14 (Bot; reg; îc) ~ de germe Turiță mare (Agrimonia eupatoria). 15 (Bot; reg; îf ~ben~) Linăriță (Linaria vulgaris). 16 (Bot; reg; îf ~ben~) Vetrice (Tanacetum vulgare).

GĂLBINÁRE, gălbinări, s. f. (Și în forma gălbenare) 1. (Med.) Icter. Dar de-oi ști că o prinde gălbinarea de ciudă... nu m-oi duce! ALECSANDRI, T. I 275. Hora mare Fete n-are, C-au murit de gălbenare. BIBICESCU, P. P. 210. 2. (Impropriu) Culoare galbenă a feței; gălbeneală, paliditate. Gălbenarea firească a lui Ipolit se făcuse mai grozavă la lumina făcliilor de ceară. NEGRUZZI, S. I 53. – Variantă: gălbenáre s. f.

GĂLBINÁRE ~ări f. 1) pop. Stare patologică constând în acumularea excesivă a fierii în sânge și a depunerii ei în țesuturi, manifestată, mai ales, prin colorația galbenă a pielii; icter. 2) bot. Plantă erbacee cu tulpină înaltă, cu frunze dințate și cu flori purpurii, din care se extrage o substanță de culoare galbenă. /galben + suf. ~are

gălbinare f. 1. boală când omul e galben la față și la albușul ochiului: 2. plantă cu fructele albe-gălbui sau roșiatice, întrebuințate de boiangii (Serratula tinctoria).

GĂLBENÁRE s. f. v. gălbinare.

GĂLBENÁRE s. f. v. gălbinare.

GĂLBENÁRE s. f. v. gălbinare.

galbanări sfp vz gălbinare

gălbănare2[1] sf vz gălbinare modificată

  1. În original, greșit tipărit: gălbânare2 LauraGellner

gălbănări sfp vz gălbinare

gălbânare sf vz gălbinare

gălbenare sf vz gălbinare

gălbinere sf vz gălbinare

ghelbenare sf vz gălbinare

gălbenáre f., pl. ărĭ. Icter. O buruĭană din familia compuselor (serátula tinctória), numită și pălămidă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gălbináre (pop.) s. f., g.-d. art. gălbinắrii; pl. gălbinắri

gălbináre s. f., g.-d. art. gălbinării; pl. gălbinări

arată toate definițiile

Intrare: gălbinare
gălbinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gălbinare
  • gălbinarea
plural
  • gălbinări
  • gălbinările
genitiv-dativ singular
  • gălbinări
  • gălbinării
plural
  • gălbinări
  • gălbinărilor
vocativ singular
plural
galbanare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
galbanări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
galbenare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
galbinare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gălbănare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gălbănări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gălbânare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gălbinere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghelbenare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gălbenare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gălbenare
  • gălbenarea
plural
  • gălbenări
  • gălbenările
genitiv-dativ singular
  • gălbenări
  • gălbenării
plural
  • gălbenări
  • gălbenărilor
vocativ singular
plural

gălbinare Serratula galbanare galbanări galbenare galbinare gălbănare gălbănări gălbânare gălbinere ghelbenare gălbenare

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Dar de-oi ști că o prinde gălbinarea de ciudă... nu m-oi duce! ALECSANDRI, T. I 275.
      surse: DLRLC
    • Hora mare Fete n-are, C-au murit de gălbenare. BIBICESCU, P. P. 210.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Culoare galbenă a feței.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gălbeneală paliditate un exemplu
    exemple
    • Gălbenarea firească a lui Ipolit se făcuse mai grozavă la lumina făcliilor de ceară. NEGRUZZI, S. I 53.
      surse: DLRLC
  • 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată spre vârf, cu frunze ușor dințate și cu flori purpurii (Serratula tinctoria).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • galbin
    surse: DEX '09 DEX '98