19 definiții pentru gălbează găblează gălbeață gălbază gălbeață

gălbea sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) calba~, că~, găble~, ~ba~, gulba~ / Pl: ~eze / E: cf alb kël bazë, gël bazë] 1 Vierme parazit care trăiește în căile biliare ale ovinelor (Fasciola hepatica). 2 Boală de ficat la oi, mai rar la vite, produsă de gălbează (1) Si: (reg), gălbejoasă (3). 3 (Pop) Plantă parazită din familia cucutei (Cuscucuta trigolii). 4 (Pop) Torțel (Cuscuta epithymum). 5 (Pop) Torțel (Cuscuta compestris). 6 (Pop) Torțel (Cuscuta europaea).

GĂLBEÁZĂ, gălbeze, s. f. 1. Vierme parazit care trăiește în căile biliare ale ovinelor și bovinelor (Fasciola hepatica). 2. Boală de ficat a ovinelor și a bovinelor, provocată de gălbează (1). 3. Numele a patru specii de plante parazite din familia cucutei: a) Cuscuta trifolii; b) torțel (Cuscuta campestris); c) torțel (Cuscuta epithymum); d) torțel (Cuscuta europea).Cf. alb. kël’bazë, gël’bazë.

GĂLBEÁZĂ, gălbeze, s. f. 1. Vierme parazit care trăiește în căile biliare ale ovinelor și bovinelor (Fasciola hepatica). 2. Boală de ficat a ovinelor și a bovinelor, provocată de gălbează (1). 3. Numele a patru specii de plante parazite din familia cucutei: a) Cuscuta trifolii; b) torțel (Cuscuta campestris); c) torțel (Cuscuta epithymum); d) torțel (Cuscuta europea).Cf. alb. kël’bazë, gël’bazë.

GĂLBEÁZĂ, gălbeze, s. f. Boală de ficat la oi (rar la alte vite), produsă de un vierme (Distomum hepaticum) care se găsește în ficat. Spune-i că turma toată zace de rea gălbează. ALEXANDREASCU, M. 394. Sănătate-n tîrlă, că oile mor de gălbează, răspuns ironic la urările cuiva, făcute după ce am suferit o pagubă. – Variante: gălbáză (HOGAȘ, M. N. 190, ȘEZ. IX 170), gălbeáță (ALECSANDRI, T. I 408) s. f.

gălbeáză s. f., g.-d. art. gălbézei; pl. gălbéze

gălbeáză s. f., g.-d. art. gălbézei; pl. gălbéze

GĂLBEÁZĂ s. 1. v. fascioloză. 2. v. torțel.

gălbeáză (gălbéze), s. f.1. Boală a ovinelor. – 2. Plantă (Marchetia polymorpha). – Var. călbează. Mr. gălbadză. Lat. clāvĕlla, cu metateza *calvella*călbea și cu suf. -ză, cf. fr. clavelée „boală, dropică”, it. chiavello (Battisti, II, 896). Compunerea cu - este curentă în rom., cf. cinteză, pupăză, spetează, sfîrlează, etc. Schimbarea cg, care apare frecvent la inițială, pare a indica o confuzie cu galben. În sfîrșit, numele plantei se datorează întrebuințării ei în medicina populară cf. sp. hepatica. Se consideră în general că etimonul cuvîntului este alb. gëljbazë sau këljbazë (Cihac, II, 717; Meyer 222; Pușcariu 696; Philippide, I, 256 și II, 702; Pascu, II, 220; DAR; Capidan, Raporturile, 530; Candrea; Scriban; Rosetti, II, 113); însă alb. nu a fost explicat pînă în prezent și rezultatul lui pare a indica un împrumut din rom. În aceeași situație se află ngr. ϰαλμπάτσα (Meyer, Neugr. St., II, 75; Murnu, Lehnwörter, 26), și săs. galbiaze. Legătura cu chelbe, sugerată de DAR, nu este evidentă. Pentru Lahovary 327, este vorba de un cuvînt anterior indoeurop. Der. gălbeji (var. gălbezi, călbeji, călbezi, îngălbeji), vb. (a se înbolnăvi de dropică; a deveni palid, a se îngălbeni), în al cărui al doilea sens a intervenit o încrucișare cu galben; gălbenos (var. gălbăjos, gălbăcios, călbejos), adj. (bolnav de dropică; palid, galben); gălbejoasă (var. gălbejeală), s. f. (gălbeneală); gălbășoară s. f. (plantă, Lysimachia vulgaris). După Scriban, der. s-ar explica mai bine plecînd de la galben, cu schimbare de suf. galbĭnusgalbĭdus; însă această ipoteză nu pare corectă.

GĂLBEÁZĂ ~éze f. 1) (la erbivore, mai ales la oi) Boală a ficatului provocată de un parazit. 2) Vierme parazit care trăiește în căile biliare ale erbivorelor și provoacă această boală. /Cuv. autoht.

gălbează (călbează) f. 1. boală de ficat a oilor: toată turma zace de rea gălbează GR. AL.; 2. vierme stricăcios viilor (Distomum hepaticum); 3. plantă parazită care își suge din trifoiu nutrimentul, făcându-l astfel să îngălbenească și să piară (Cuscuta epithymum). [Albanez KĂLBAZĂ, GĂLBAZĂ].

gălbeáză și călbeáză f., pl. eze (alb. kălĭbază, și gălĭbază. O boală de ficat la oĭ (distomum hepáticum) produsă de un verme. O plantă, fĭerea pămîntuluĭ (marchántia polymórpha). – În nord gălbază.

găblea sf vz gălbează

gălbeață sf vz gălbează

GĂLBÁZĂ s. f. v. gălbează.

GĂLBEÁȚĂ s. f. v. gălbează.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GĂLBEÁZĂ s. (MED. VET.) distomatoză, fascioloză.

gălbeáză, (călbează, călbază), s.f. – 1. Vierme parazit (Distomum hepaticum; Fasciola hepatica). 2. (med.) Boală de ficat a ovinelor și bovinelor: „Pe la noi, pe valea gioasă, / Pier oile de călbază” (Bârlea, 1924, II: 12). ♦ (onom.) Gălbează, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Cf. alb. kël’bázë, gël’bázë (DEX, MDA); din alb. călbază, gălbază (Șăineanu, Scriban); cuvânt autohton, cf. alb. këlbázë, gëlbázë (Philippide, Rosetti, Russu, Vraciu, Brâncuș, Cihac).

gălbeáză, -e, (călbează, călbază), s.f. – 1. Vierme parazit (Distomum hepaticum; Fasciola hepatica). 2. (med.) Boală de ficat a ovinelor și bovinelor: Boală a ficatului la oi: „Pe la noi, pe valea gioasă, / Pier oile de călbază” (Bârlea 1924 II: 12). – Cuvânt autohton, cf. alb. këlbázë, gëlbázë (Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Russu 1981).

Intrare: gălbează
gălbează substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gălbea gălbeaza
plural gălbeze gălbezele
genitiv-dativ singular gălbeze gălbezei
plural gălbeze gălbezelor
vocativ singular
plural
gălbază substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gălba gălbaza
plural gălbaze gălbazele
genitiv-dativ singular gălbaze gălbazei
plural gălbaze gălbazelor
vocativ singular
plural
gălbeață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gălbeață gălbeața
plural gălbețe gălbețele
genitiv-dativ singular gălbețe gălbeței
plural gălbețe gălbețelor
vocativ singular
plural
găblează
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
gălbeață
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

gălbează găblează gălbeață gălbază gălbeață

  • 1. Vierme parazit care trăiește în căile biliare ale ovinelor și bovinelor (Fasciola hepatica).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Boală de ficat a ovinelor și a bovinelor, provocată de gălbează (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: distomatoză fascioloză un exemplu
    exemple
    • Spune-i că turma toată zace de rea gălbează. ALEXANDRESCU, M. 394.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie Sănătate-n târlă, că oile mor de gălbează, răspuns ironic la urările cuiva, făcute după ce am suferit o pagubă.
      surse: DLRLC
  • 3. Numele a patru specii de plante parazite din familia cucutei.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.1. Cuscuta trifolii.
      surse: DEX '09
    • 3.2. (Cuscuta campestris).
      surse: DEX '09 sinonime: torțel
    • 3.3. (Cuscuta epithymum).
      surse: DEX '09 sinonime: torțel
    • 3.4. (Cuscuta europea).
      surse: DEX '09 sinonime: torțel

etimologie: