16 definiții pentru gălăgie hălăgie

gălăgie sf [At: GHICA, S. 50 / V: (Mol) hă~ / E: pbl gălăgi + -ie] 1 Zgomot mare de oameni care strigă, vorbesc prea tare, se ceartă, se bat etc. Si: hărmălaie, larmă, (pop) vuiet, (reg) holcă, lolăt, toi. 2 Zgomot produs de mașini, aparate. 3 (Eng[1]) Ceartă.

  1. Prescurtare nedefinită. Posibil reg (regionalism)? — cata

GĂLĂGÍE s. f. Zgomot puternic (de glasuri, de mașini etc.); larmă, hărmălaie, tărăboi. [Var.: (reg.) hălăgíe s. f.] – Et. nec.

GĂLĂGÍE s. f. Zgomot puternic (de glasuri, de mașini etc.); larmă, hărmălaie, tărăboi. [Var.: (reg.) hălăgíe s. f.] – Et. nec.

GĂLĂGÍE s. f. Zgomot mare făcut mai ales de oameni cînd rîd și vorbesc sau cînd strigă și se ceartă; larmă, tărăboi. V. hărmălaie. Gălăgia parcă s-a depărtat. Au ieșit de mult din Moși. PAS, Z. I 127. La circiuma lui Busuioc era gălăgie și veselie. REBREANU, R. II 98. Aud gălăgia mulțimii de școlari la ceasul ieșirii. VLAHUȚĂ, O. A. 234. Și pentru ce vă sfădiți voi?... căci gălăgia ce faceți voi, mort d-ar fi cineva, și tot îl deșteptați. ISPIRESCU, L. 215. – Variantă: (regional) hălăgíe (CONTEMPORANUL, I 234, CREANGĂ, A. 40) s. f.

gălăgíe s. f., art. gălăgía, g.-d. gălăgíi, art. gălăgíei

GĂLĂGÍE s. 1. v. hărmălaie. 2. v. zgomot.

Gălăgie ≠ liniște, muțenie, tăcere, liniștit

GĂLĂGÍE f. Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larmă; zarvă. [G.-D. gălăgiei] /cf. ucr. galas

gălăgie f. mare sgomot, larmă confuză. [Cf. rut. GALAS, larmă].

gălăgíe (vest) și hălăgíe (est) f. (rudă cu rut. galáĭkati, ceh. halušiti, a face huĭet, ș. a. Bern. 1, 293. Cp. și cu gălămoz 2). Tărăboĭ, mare zgomot de vocĭ: copiiĭ fac gălăgie, un bețiv făcea gălăgie pe stradă. V. larmă.

HĂLĂGÍE s. f. v. gălăgie.

HĂLĂGÍE s. f. v. gălăgie.

hălăgie f. Mold. gălăgie: săturându-se de atâta hălăgie CR. [Cf. pol. HALAS (rut. GALAS), gălăgie].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

gălăgíe s. f., art. gălăgía, g.-d. gălăgíi, art. gălăgíei; pl. gălăgíi

GĂLĂGIE s. 1. balamuc, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era o ~ de nedescris.) 2. freamăt, larmă, tumult, vuiet, zgomot. (Ce ~ se aude?)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

GĂLĂGIE bahaus, chiloman, circ, circăreală, haloimăs, iureș, muzică, șucăr, țigănie, zaur.

gălăgie, gălăgii s. f. 1. vorbărie. 2. protest.

Intrare: gălăgie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gălăgie
  • gălăgia
plural
genitiv-dativ singular
  • gălăgii
  • gălăgiei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hălăgie
  • hălăgia
plural
genitiv-dativ singular
  • hălăgii
  • hălăgiei
plural
vocativ singular
plural

gălăgie hălăgie

  • 1. Zgomot puternic (de glasuri, de mașini etc.).
    exemple
    • Gălăgia parcă s-a depărtat. Au ieșit de mult din Moși. PAS, Z. I 127.
      surse: DLRLC
    • La cîrciuma lui Busuioc era gălăgie și veselie. REBREANU, R. II 98.
      surse: DLRLC
    • Aud gălăgia mulțimii de școlari la ceasul ieșirii. VLAHUȚĂ, O. A. 234.
      surse: DLRLC
    • Și pentru ce vă sfădiți voi?... căci gălăgia ce faceți voi, mort d-ar fi cineva, și tot îl deșteptați. ISPIRESCU, L. 215.
      surse: DLRLC

etimologie: