9 definiții pentru găităni găităna


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂITĂNÍ, găitănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A răsuci, a împleti găitane (1). ♦ Refl. Fig. (Despre iarbă) A se răsuci la vârf. [Pr.: gă-i-] – Din găitan.

GĂITĂNÍ, găitănesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A răsuci, a împleti găitane (1). ♦ Refl. Fig. (Despre iarbă) A se răsuci la vârf. [Pr.: gă-i-] – Din găitan.

găităni [At: RUSSO, S. 22 / P: găi~ / Pzi: ~nez / E: găitan] (Înv) 1 vt A răsuci, a împleti găitane (1). 2 vr (Fig; d. iarbă) A se răsuci la vârf.

GĂITĂNÍ, găitănesc, vb. IV. 1. Tranz. (Învechit) A răsuci, a împleti găitane. 2. Refl. Fig. (Despre iarbă) A se răsuci la vîrf. Iarba frumoasă ca mătasa... în vîrv se găitănește. RUSSO, S.22. Stoian popa se oprea Și de prînz el poposea... În poiana înflorită... Unde iarba se-mpletește Și-n vîrf se găitănește. ALECSANDRI, P. P. 98. – Pronunțat: gă-i-.

găitănì v. 1. a împleti găitane; 2. fig. a se împleti în genere: iarba ’n vârf se găitănește POP.

găităna vtr vz găităni[1] corectată

  1. În original, probabil incorect: găitări. Ambele forme ale var. nu sunt consemnate în def. formei principale — cata

găitănésc v. tr. Împletesc găitane. V. refl. Mă răsucesc la vîrf, vorbind de firu ĭerbeĭ.

găitănéz v. tr. Ornez cu găitane.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

găităní (a ~) (înv.) (gă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găitănésc, imperf. 3 sg. găităneá; conj. prez. 3 să găităneáscă

găităní vb. (sil. gă-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găitănésc, imperf. 3 sg. găităneá; conj. prez. 3 sg. și pl. găităneáscă

Intrare: găităni
  • silabație: gă-i- info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găităni
  • găitănire
  • găitănit
  • găitănitu‑
  • găitănind
  • găitănindu‑
singular plural
  • găitănește
  • găităniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găitănesc
(să)
  • găitănesc
  • găităneam
  • găitănii
  • găitănisem
a II-a (tu)
  • găitănești
(să)
  • găitănești
  • găităneai
  • găităniși
  • găităniseși
a III-a (el, ea)
  • găitănește
(să)
  • găitănească
  • găitănea
  • găităni
  • găitănise
plural I (noi)
  • găitănim
(să)
  • găitănim
  • găităneam
  • găitănirăm
  • găităniserăm
  • găitănisem
a II-a (voi)
  • găităniți
(să)
  • găităniți
  • găităneați
  • găitănirăți
  • găităniserăți
  • găităniseți
a III-a (ei, ele)
  • găitănesc
(să)
  • găitănească
  • găităneau
  • găităni
  • găităniseră
găităna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

găităni găităna

  • 1. învechit A răsuci, a împleti găitane (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat (Despre iarbă) A se răsuci la vârf.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Iarba frumoasă ca mătasa... în vîrv se găitănește. RUSSO, S.22.
        surse: DLRLC
      • Stoian popa se oprea Și de prînz el poposea... În poiana înflorită... Unde iarba se-mpletește Și-n vîrf se găitănește. ALECSANDRI, P. P. 98.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • găitan
    surse: DEX '09 DEX '98