16 intrări

101 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂINA1, pers. 3 găinează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul; a se găinăța. [Pr.: gă-i-] – Din găinaț (derivat regresiv).

GĂINA1, pers. 3 găinează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul; a se găinăța. [Pr.: gă-i-] – Din găinaț (derivat regresiv).

GĂINA2, găinez, vb. I. Intranz. (Pop.; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-.Var.: găini vb. IV] – Din găină.

găina [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / P: gă-i~ / V: ~ni / Pzi: ~nez / E: drr găină] 1 vr (D. păsări) A se găinăța Cf băliga. 2 vi (D. ființe) A lâncezi (ca o găină bolnavă). 3 vr (Îe) A se duce unde s-a ~t cioara-ntâi A se duce departe, de unde să nu se mai întoarcă.

GĂINA2, găinez, vb. I. Intranz. (Rar; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-.Var.: găini vb. IV] – Din găină.

GĂINA, găinez, vb. I. 1. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul. Vrăbiile s-au găinat pe scară. 2. Intranz. (Despre oameni) A lîncezi (ca o găină bolnavă). Ce facem cu băiatul? Nu arată bine. E pierit. Găinează mereu. PAS, Z. I 288. Mă-sa nu se îndreptează, ci găinează. ISPIRESCU, L. 128. – Pronunțat: gă-i-. – Variantă: (2) găini (ISPIRESCU, L. 264) vb. IV.

găinà v. a avea găinare, a lâncezi: mă-sa găinează și se topește de pe picioare ISP.

Găina f. pisc al Biharului înalt de 1774 m. La Sân-Petru bâlciu numit, fără cuvânt de străini, Târg-de-fete.

INĂ, găini, s. f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoșului. ◊ Expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina în casă, se zice când într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia. ♦ Compuse: găină-sălbatică (sau -de-munte) = femela cocoșului-de-munte; (Entom.) găina-lui-Dumnezeu = buburuză. – Lat. gallina.

GĂINI vb. IV v. găina2.

MOARTE, morți, s. f. 1. Încetare a vieții, oprire a tuturor funcțiilor vitale, sfârșitul vieții; răposare; deces. ◊ Loc. adj. Fără (de) moarte = a) veșnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. ◊ De moarte = a) loc. adj. și adv. mortal; b) loc. adj. (în textele bisericești; despre păcate, greșeli) care atrage osânda veșnică; c) loc. adj. și adv. fig. grozav, cumplit, teribil. ◊ Loc. vb. A face moarte de om = a omorî, a ucide. A-și face moarte (singur sau cu mâna lui) = a se sinucide, a se omorî. ◊ Expr. Pe viață și pe moarte = a) din toate puterile, cu înverșunare, punându-și viața în joc; b) pentru totdeauna. (A fi ori a se afla) pe patul de moarte sau pe patul morții = (a fi) în agonie. Între viață și moarte = în agonie, aproape de moarte. Ca de frica morții = înfrigurat, febril. Cu moartea în suflet = extrem de mâhnit, de îndurerat; disperat, deznădăjduit. A se da de ceasul morții = a depune eforturi disperate; a se frământa, a se neliniști extrem de mult. A da moartea în ceva = a muri în număr foarte mare. A azvârli (sau a băga) moartea-n țigani = a) a învinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe alții; b) a lansa o idee, un proiect fără finalitate, care provoacă doar confuzie, derută. A da mâna cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a trece printr-o mare primejdie. (A fi) uitat de moarte = (a fi) foarte bătrân. A nu avea (sau a nu cunoaște) moarte = (despre obiecte) a fi foarte durabil. ♦ (Jur.) Moarte declarată = situație juridică creată unei persoane dispărute în împrejurări care fac să se prezume moartea sa fizică. Moarte fizică = moarte constatată prin act de deces. ♦ Fig. Dispariție, pieire. 2. Omor, ucidere; crimă, asasinat; p. ext. măcel, masacru. ◊ Expr. (Fam.) Moarte de om = mare înghesuială, îmbulzeală. ♦ Pedeapsă capitală; execuție. ◊ Expr. La moarte! formulă cu care se cerea pedeapsa capitală pentru un vinovat. 3. (Înv. și pop.) Mortalitate provocată de un flagel; p. ext. molimă, epidemie. 4. Ceea ce pricinuiește sau se crede că pricinuiește moarte (1). ◊ Expr. Moartea mea (sau ta, lui etc.) e... sau e moartea mea (ori ta, lui etc.), se spune pentru a arăta că un anumit lucru place cuiva în mod deosebit. 5. Compuse: moartea-puricelui = plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpină dreaptă, ramificată, păroasă, cu flori gălbui, dispuse în capitule (Inula conya); (Med. vet.; reg.) moartea-găinilor = cobe. – Lat. mors, -tis.

PA1 s. f. 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. Compus: (reg.) papa-găinii = păpădie. 2. (Reg.) Omletă. – Lat. pappa.

UNGHIE, unghii, s. f. 1. Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare, la om. ◊ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva, să răspundă urgent unei obligații. A-și pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-și arăta unghiile = a deveni agresiv. ♦ Substanță cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor și păsărilor; p. ext. gheară. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).

i sf [At: TETRAEV. (1574), 241 / V: (reg) ghi~ / P: gă-i~ / Pl: ~ni / E: lat gallina] 1 Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă (Gallus domestica). 2 Pasăre care face parte din specia găinilor (1). 3 (Îrc) Femelă a cocoșului. 4 (Îe) A se culca (o dată) cu ~nile A se culca foarte devreme. 5 (Îe) A trăi ca ~na la moară A trăi în belșug. 6 (Îe) A-i cânta ~na în casă A fi sub papucul femeii. 7 (Îe) A fi ca ~na cu ou A nu-și găsi locul. 8 (Îe) A sta (sau a umbla) ca o ~ plouată A fi trist, descurajat, abătut. 9 (Îe) A mânca numai picioare de ~ A fi mincinos și flencar. 10 (Îe) A avea orbul ~nii A nu vedea bine. 11 (Îcs) De-a ~a furată Nume al unui joc de copii. 12 (Îs) ~ arăpoaică sau hărăpească Găină (1) cu fulgi negri, cu picioarele și pielea tuciurie. 13 (Îs) ~ boboșă Găină (1) cu pene multe și mari pe picioare și cu moț. 14 (Îs) ~ conciată (sau moțată) Găină (1) cu moț. 15 (Îs) ~ ciorecată Găină cu pene pe picioare și fără moț. 16 (Îs; med) ~ turcească Specie de găină (1). 17 (Îs, ned) ~ cucuiată Specie de găină (1). 18 (Îs; ned) ~ bolbojată Specie de găină (1). 19 (Îc) ~-sălbatică (sau -de-munte, sau -de-pădure, sau -neagră) Femela cocoșului de munte Si: bibilică. 20 (Îc) ~-de-apă Lișiță. 21 (Ent; îc) ~na-lui-Dumnezeu Buburuză. 22 (Arg) Pălărie. 23 (Ast; pop) Cloșca-cu-Pui.

moarte sf [At: PSALT. HUR. 66v/12 / V: (înv; sst) murte / Pl: morți / G-D: morții, (îrg) moartei, (înv) morței, morției / E: ml mors, -tis] 1 Oprire a tuturor funcțiilor vitale și încetare a vieții Si: (îvr) mortăciune (11) Vz deces. 2 (Înv; îls) Fără ~ Nemurire. 3 (Îla) Fără (de) ~ Veșnic. 4 (D. obiecte; îal) Foarte durabil. 5-6 (Îljv) De ~ Mortal. 7 (Rar; îla) De ~ Funerar. 8 (Bis; înv; d. păcate, greșeli; îal) Care atrage osânda veșnică. 9-10 (Îljv) De ~ (Care este) cumplit. 11 (Pop; îlv) A face ~ (de om) sau a-i face cuiva ~ A ucide. 12 (Îvp; îlv) A-și face ~ (singur sau el însuși, cu mâna lui) A se sinucide. 13 (Fig; îal) A face eforturi disperate. 14 (Fig; îal) A se frământa, apăsat de gânduri. 15 (Îlav) Pe viață și (sau ori) pe ~ Din toate puterile, cu înverșunare, punându-și în joc viața. 16 (Îal) Pentru totdeauna. 17 (Îe) A fi (ori a se afla) pe (patul de) ~ sau pe patul morții sau a se lupta cu ~a sau (reg) a trage (a) ~ (sau de ~ sau pe ~), a trăgâna de ~, a (se) chinui de ~, a fi la chinul morții, a fi în gura morții, a da în rostul morții, a~i fi (cuiva) ~a pe ascultate A fi în agonie. 18 (Îlav) Între viață și ~ În agonie. 19 (Îal) Aproape de moarte. 20 (Îlav) Ca de frica morții Înfrigurat. 21 (Îlav) Cu ~a-n suflet Extrem de mâhnit, de îndurerat Si: disperat, deznădăjduit. 22 (Îe) A se da de ceasul morții A depune eforturi disperate. 23 (Îae) A se frământa mult, apăsat de gânduri. 24 (Reg; îe) A da (sau a intra) ~a în cineva A-l cuprinde pe cineva o spaimă îngrozitoare. 25 (Îvp; îe) A arunca (sau a azvârli, a băga) ~a în țigani A învinui pe nedrept pe cineva. 26 (Fam; îe) A da mâna cu ~a sau a vedea ~a cu ochii A trece printr-o mare primejdie. 27 (Îe) A scăpa din gura morții A scăpa dintr-o mare primejdie. 28 (Reg) S-a strâmbat ~a la el Se spune despre cineva care a murit. 29-30 (Îe; îla) (A fi) uitat de ~ (A fi) foarte bătrân. 31 (D. obiecte; îe) A nu avea ~ A fi foarte durabil. 32 (Dep; îe) ~a cu coasa (în mâini) Epitet pentru un om slab. 33 (îe) A fi murit și ~a (în cineva) A fi prăpădit, lipsit de vlagă. 34 (Pop; îe) Nu~i ~a chioară? Se spune când moare cine nu trebuie. 35 (Bis; șîs a doua ~) Pierdere a vieții veșnice. 36 (Fig; rar) Ceea ce urmează după încetarea vieții. 37 (Bis) Împărăție a celor morți. 38 (Fig) Pieire. 39 Moarte (1) considerată ca moment final al existenței individului Si: sfârșit. 40 Moarte (1) considerată în raport cu cauzele care au provocat-o, cu felul cum s-a petrecut. 41 Ucidere. 42 (Șîs ~ de om) Crimă. 43 (Pex) Masacru. 44 (Înv; îlv) A da morții A ucide. 45 (Fam; îe) ~ de om Mare înghesuială, îmbulzeală. 46 (Înv; șîs pedeapsa morții, certarea morții) Pedeapsă capitală Si: execuție. 47 (Îe) La ~ Formulă cu care se cerea pedeapsa capitală pentru un vinovat. 48 (înv; îe) Vinovat morții Pasibil de pedeapsa capitală. 49 (îvr) Mortalitate provocată de un flagel. 50 (Pex) Epidemie. 51 Ceea ce pricinuiește sau se crede că pricinuiește moarte (1). 52 (îe) ~a mea (sau ta, lui etc.) e... sau e ~a mea (ori ta, lui etc.) Se spune pentru a arăta că un anumit lucm place cuiva în mod deosebit. 53 Personificare a morții (1), imaginată ca o bătrână ce poartă o coasă. 54 (Reg) Joc la priveghi, în care cineva personifică moartea (52). 55 (Reg; îc) ~a-găinii sau ~a-calului Adâncitură de după urechi. 56 (Reg; îc) ~a calului (sau ~a-cailor) Tâmplă. 57 (Mdv; îc) ~a-găinilor Cobe. 58 (îae; dep) Epitet pentru un om sau un animal, în special pentm un cal slab, jigărit. 59 (Bot; reg; îc) ~a-porcilor Zârnă (Solanum nigrum). 60 (Reg; îc) -a-puricelui Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpină dreaptă, ramificată, cu frunze păroase, cu flori gălbui, dispuse în capitule (Inula conyza). 61 (Bot; reg; îc) ~a-stelnițelor Păducherniță (Lepidium ruderale).

PA1 s. f. 1. (În graiul copiilor sau al maturilor care vorbesc cu copiii) Mâncare. ◊ Compus: (reg.) papa-găini = păpădie. 2. (Reg.) Omletă (din ouă). – Lat. pappa.

UNGHIE, unghii, s. f. 1. Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva să răspundă urgent unei obligații. A-și pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-și arăta unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanță cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor și păsărilor; p. ext. gheară. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).

INĂ, găini, s. f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoșului. ◊ Expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina în casă, se zice când într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia. ♦ Compus: găină-sălbatică (sau -de-munte) = femela cocoșului-de-munte. – Lat. gallina.

INĂ, găini, s. f. Pasăre domestică de curte din ordinul galinaceelor, care se crește pentru ouă și carne; femela cocoșului. Găinile cotcodăceau în coștireață, vestind gospodarii că se luminează de ziuă. CAMILAR, TEM. 151. Pe strașina casei, găinile căutau chiorîș, cu poftă, spre pătulul așezat în crăcile copacului de lîngă casă. BUJOR, S. 29. Pot să prind șerpele din culcuș, cum ai prinde d-ta un pui de găină din pătul. CREANGĂ, P. 122. Găina care cîntă seara n-are ou dimineața, se zice despre cineva care face gură multă și treabă puțină. Găina bătrînă face zeama bună.Expr. A se culca (o dată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Baba, care se culcase o dată cu găinele, se sculă cu noaptea-n cap. CREANGĂ, P. 6. Se vede că și aici, ca și la Nicorești, el se culca o dată cu găinile. ALECSANDRI, T. I 84. A cînta găina-n casă, se zice cînd în casă poruncește femeia. În casa noastră voi ca să cînte cocoșul, iar nu găina. ISPIRESCU, L. 31. Apucase a cînta găina la casa lui și cucoșul nu mai avea nici o trecere. CREANGĂ, P. 285. A avea orbul găinilor = a nu vedea bine. A umbla ca o găină beată = a umbla împleticindu-se. ◊ Compuse: găină-sălbatică sau găină-de-munte = pasăre sălbatică ceva mai mică decît găina domestică, ale cărei pene seamănă cu ale potîrnichii, avînd pete albe pe aripi și pe coadă.

UNGHIE, unghii, s. f. 1, (La om) Substanță cornoasă, avînd forma unei plăci, care acoperă partea de deasupra a ultimei falange de la degetele mîinilor și picioarelor. Gîngu își ascunde capul în pămînt, cu unghiile înfipte în iarbă. C. PETRESCU, S. 43. Nevasta... zgîria cu unghia florile de gheață și bruma groasă de pe ochiul ferestruicei. BUJOR, S. 56. Cu o mișcare mlădioasă... își lipi repede de buzele mele unghia degetului celui mic de la mîna dreaptă. HOGAȘ, M. N. 23. ◊ Expr. (Nici) cît (e) negru sub unghie v. negru1 (3). A lua (sau a apuca) pe cineva în unghii = a se lua cu cineva la luptă, a rupe, a sfîșia pe cineva; fig. a ataca pe cineva în mod violent. Și unde se repeziră [zmeii] la dînsul, de pare că să-l ia în unghii. ISPIRESCU, L. 122. A-și mînca de sub unghie v. mînca. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrîna obrăznicia, îndrăzneala cuiva, a pune pe cineva la punct. Numai s-o cam ții din frîu și să-i rătezi unghiile din cînd în cînd, ca nu cumva să-ți pună coarne. CREANGĂ, P. 178. A fi prieten cu cineva unghie și carne v. carne (1). A-și arăta unghiile = a deveni agresiv; a-și arăta colții. A-și mînca unghiile v. mînca. ♦ (La păsări) Substanță cornoasă la vîrful degetelor de la picioare (v. gheară); (la mamifere) copită. Corbule, ia seu în unghiile tale și pune peste mine. ISPIRESCU, L. 87. Veverițile... suflau în unghii și plîngeau în pumni, blăstămîndu-și ceasul în care s-au născut. CREANGĂ, P. 240. Rămîneare-ai fără cioc, Și ți-ar cădea unghiile Să n-acați cu dînsele! ALECSANDRI, P. P. 141. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă din familia leguminoaselor, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchine (Astragalus glycyphyllos). Unghia-găii cu flori pintenate și păișul țesut în orbotă sură împrejurau p-alocurea ciulini, scai și vrejuri de mure. DELAVRANCEA, S. 60; unghia-păsării = plantă erbacee cu două tulpini neramificate, întinse pe pămînt, cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în pinten cu o pată galbenă la bază (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente în formă de pîrghie pentru ridicat și lăsat coșul lesei de pescuit.

INĂ ~i f. Pasăre domestică de talie medie, cu cioc conic, crescută pentru carne și ouă. * A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, deslușit (mai ales seara). De râsul ~ilor de nimic; de batjocură. A se culca o dată cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseară. A sta ca o ~ (sau curcă) plouată a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apă pasăre de baltă, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenușiu, având un moț alb între ochi; lișiță. [G.-D. găinii] /<lat. gallina

UNGHIE ~i f. 1) (la om) Placă cornoasă subțire, care acoperă partea de deasupra a capătului degetelor. ◊ A reteza (sau a tăia) cuiva ~ile a reduce posibilitățile de acțiune (agresive) ale cuiva. A-și mânca ~ile a regreta amarnic o imprudență comisă. A-și mânca și de sub ~ a fi foarte zgârcit. Nici cât îi negru sub ~ deloc. A pune cuiva ~a în gât a sili pe cineva să-și îndeplinească obligația. 2) (la păsări și la animale) Parte cornoasă și încovoiată a degetelor; gheară. 3): ~a-găii plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, având frunze compuse, flori galbene-verzui și fructe păstăi. ~a păsării plantă erbacee de pădure cu tulpină culcată, având frunze rotund-cordate și flori albastre, solitare, în formă de pinten. 4) Pârghie cu care se manevrează leasa de pescuit. [G.-D. unghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. ungla

găină f. pasăre din ordinul galinaceelor: găina bună face până la 160 ouă pe an; fig. găină plouată, fără curaj. [Lat. GALLINA]. V. orb.

unghie f. 1. partea cornoasă la capătul degetelor omului și maimuței; a fi prieten unghie și carne, a fi trup și suflet, foarte intim; 2. copita despicată a boului; 3. Bot. nume de plante: unghia găii, plantă ce are forma unei unghii mari de vultur și care, plămădită în vin, se bea pentru vătămătură (Astragalus); unghia pasării, un fel de viorea (Viola declinata). [Lat. UNGULA].

găínă f., pl. ĭ (lat. gallina, it. cat. sp. gallina, pv. galina, fr. geline, pg. gallinha). Femela cocoșuluĭ, o pasăre domestică galinacee. Ca o găină, (maĭ des ca o curcă) ploŭată, umilit, rușinat. A te culca cu găinile, a te culca foarte devreme. V. faraon și nadolean.

găinéz v. intr. Munt. Rar. Lîncezesc. V. refl. Vechĭ. Mă găinățez.

únghie f. (lat. úngula, unghie; it. únghia, ugna, pv. ongla, fr. ongle, cat. ungla, sp. uña, pg. unha). Materia dură cu care se termină vîrfu degetelor (numită la unele animale și păsărĭ și gheară, ĭar la vite copită): a-țĭ tăĭa unghiile. Nicĭ cît negru supt unghie, de loc, nicĭ de cum. A lua în unghiĭ, a lua în gheare, a ataca violent. A fi unghie și carne cu cineva, a fi foarte unit cu el, a ținea foarte mult cu el. Zgîrcit de-șĭ mănîncă de supt unghie, foarte zgîrcit. Unghia găiĭ, 1. o buruĭană popilionacee (astrágalus glycyphyllos); 2) un fel de bubă cu treĭ găurĭ. Unghia păsăriĭ, un fel de viorea (viola declinata).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

găina1 (a ~) (a boli) (pop.) (desp. gă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. găinez, 3 găinea; conj. prez. 1 sg. să găinez, 3 să găineze

găina2 (a se ~) (a se găinăța) (desp. gă-i-) vb. refl., ind. prez. 3 se găinea, imperf. 3 pl. se găinau; conj. prez. 3 să se găineze; ger. găinându-se

*găina2 (a se ~) (a se găinăța) (gă-i-) vb. refl., ind. prez. 3 se găinea

găina1 (a ~) (a boli) (pop.) (gă-i-) vb., ind. prez. 3 găinea

găina vb., ind. prez. 3 sg. găinea

găina-lui-Dumnezeu (insectă) s. f. art., g.-d. art. găinii-lui-Dumnezeu

i s. f., g.-d. art. inii; pl. ini

găină-cu-mărgăritare (bibilică) s. f., g.-d. art. găinii-cu-mărgăritare; pl. găini-cu-mărgăritare

găină-de-a (lișiță) s. f., g.-d. art. găinii-de-a; pl. găini-de-a

găină-de-mare (bibilică) s. f., g.-d. art. găinii-de-mare; pl. găini-de-mare

găină-de-munte (găină-sălbatică) s. f., g.-d. art. găinii-de-munte; pl. găini-de-munte

găină-sălbatică (găină-de-munte) s. f., g.-d. art. găinii-sălbatice; pl. găini-sălbatice

moartea-găinilor (boală) (reg.) s. f. art., g.-d. art. morții-găinilor

papa-găinii (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. papei-găinii

unghia-găii (plantă) (desp. -ghi-a-) s. f. art., g.-d. art. unghiei-găii (desp. -ghi-ei)

unghia-găinii (plantă) (desp. -ghi-a-) s. f. art., g.-d. art. unghiei-găinii (desp. -ghi-ei)

unghie (desp. -ghi-e) s. f., art. unghia (desp. -ghi-a), g.-d. art. unghiei; pl. unghii, art. unghiile (desp. -ghi-i-)

!găina-lui-Dumnezeu (insectă) s. f. art., g.-d. art. inii-lui-Dumnezeu

i s. f., g.-d. art. inii; pl. ini

ină-cu-mărgăritare (bibilică) s. f., g.-d. art. inii-cu-mărgăritare; pl. ini-cu-mărgăritare

ină-de-a (lișiță) s. f., g.-d. art. inii-de-apă; pl. ini-de-a

ină-de-mare (bibilică) s. f., g.-d. art. inii-de-mare; pl. ini-de-mare

ină-de-munte s. f., g.-d. art. inii-de-munte; pl. ini-de-munte

ină-sălbatică (găină-de-munte) s. f., g.-d. art. inii-sălbatice; pl. ini-sălbatice

!moartea-găinilor (boală) (reg.) s. f. art., g.-d. art. morții-găinilor

!papa-găinii (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. papei-găinii

!unghia-găii/unghia-găinii (plantă) (-ghi-a-) s. f., g.-d. art. unghiei-găii/unghiei-găinii

i s. f., g.-d. art. inii; pl. ini

ină-cu-mărgăritare (bibilică) s. f., pl. ini-cu-mărgăritare

ină-de-a (lișiță) s. f., pl. ini-de-a

ină-de-mare (bibilică) s. f., pl. ini-de-mare

ină-de-munte s. f., pl. ini-de-munte

ină-sălbatică (găină-de-munte) s. f., pl. ini-sălbatice

moartea-găinilor (med. vet.) s. f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COADĂ-DE-GĂI s. v. iarbă-mare, răcovină.

FLOAREA-GĂINII s. v. păpădie.

GĂINA-LUI-DUMNEZEU s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.

I s. (ORNIT.; Gallus bankiwa domestica) (reg.) tiucă.

GĂINĂ-CU-MĂRGĂRITARE s. v. bibilică.

GĂINĂ-DE-MARE s. v. bibilică.

MOARTEA-GĂINILOR s. v. cobe, țâfnă.

UNGHIA-GĂINII s. v. coroniște.

coadă-de-găi s. v. IARBĂ MARE. RĂCOVINĂ.

găina-lui-Dumnezeu s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI.

I s. (ORNIT.; Gallus bankiwa domestica) (reg.) tiucă.

găină-cu-mărgăritare s. v. BIBILICĂ.

moartea-găinilor s. v. COBE. ȚÎFNĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ină (găini), s. f.1. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă. – 2. Constelația Pleiadelor, Cloșca-cu-Puii-de-aur. – 3. (Arg.) Pălărie. – Mr., megl. găl’ină, istr. galirę. Lat. gallῑna (Pușcariu 694; Candrea-Dens., 709; REW 3661; DAR), cf. it., cat., sp. gallina, prov. galina, fr. géline, port. gallinha.Cf. găinaț. Der. găina, vb. (a lîncezi; a boli; a se găinăța păsările); găinar, s. m. (vînzător de găini; paznic la păsările de curte; uliu pestriț, Astur palumbarius; hoț, pungaș; Arg., jandarm); găinăreasă, s. f. (femeie care păzește păsările); găinări, vb. (a fura, a șmangli); găinărie, s. f. (ogradă; furtișag); găinușe, s. f. (găină mică; Cloșca-cu-Puii-de-aur; urzică; Tetrao bonasia; nume dat mai multor insecte și flori); găinuță, s. f. (găină mică; varietate de potîrniche, Lagopus mutus; pasăre, Potentilla recta). Pentru semantismul lui găinușe ca nume de insectă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 815.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jocul găinii, moment ritual din ceremonialul nupțial în Transilvania. Pe o melodie vioaie (hațegană*, hârțag*), socăcița (șefa bucătăriei) aduce o găină friptă și împodobită, pe care o prezintă nașului spre vânzare. Are loc un dialog versificat (strigături*) cu text improvizat, cu caracter satiric și comic. Sin.: a găinii.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GĂINA, culme muntoasă în S M-ților Bihor, în zona de izvoare a Arieșului Mic, la S de vf. Curcubăta Mare, formată din fliș marno-grezos. De sub G. izvorăște Crișu Alb. Alt.: 1.486 m. Renumită pentru târgurile anuale care au loc aici, în luna iulie, pe platoul dintre vf. Găina și înălțimea numită „La Târg”.

ORLAM SLUCEAETSEA I NIJE KUR SPUSKATSEA (OPЛAM CЛYЧAETCЯ И HИЖE KYP CПYCKATЬCЯ) (rus.) vulturilor li se întâmplă să zboare mai jos decât găinile – Krîlov, „Orel i kuri”. „Orlam sluceaetsea i nije kur spuskatsea, no kuram nikogda da oblak ne podneatsea” („Vulturilor li se întâmplă să zboare mai jos decât găinile, dar găinile nu se pot ridica niciodată la nori”). Oamenilor superiori li se poate întâmpla să fie câteodată mediocri, dar mediocrii nu se pot ridica niciodată la nivelul acestora.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a tăia găina care face ouăle de aur expr. a sacrifica o sursă de câștiguri mici, dar constante, în speranța unui câștig mai mare.

de râsul cucului / curcilor / găinilor / lumii expr. penibil, ridicol.

găina bătrână face supa / ciorba / zeama / bună prov. (er.) femeia matură experimentată reprezintă pentru bărbați partenerul de sex ideal.

GĂINĂ aripată, cârâitoare, chaină, corcoviță, fulgoasă.

Intrare: Găina
substantiv propriu (SP046FS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ina
plural
genitiv-dativ singular
  • inii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: găina (găinăța)
  • silabație: gă-i-na info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găina
  • găinare
  • găinat
  • găinatu‑
  • găinând
  • găinându‑
singular plural
  • găinea
  • găinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găinez
(să)
  • găinez
  • găinam
  • găinai
  • găinasem
a II-a (tu)
  • găinezi
(să)
  • găinezi
  • găinai
  • găinași
  • găinaseși
a III-a (el, ea)
  • găinea
(să)
  • găineze
  • găina
  • găină
  • găinase
plural I (noi)
  • găinăm
(să)
  • găinăm
  • găinam
  • găinarăm
  • găinaserăm
  • găinasem
a II-a (voi)
  • găinați
(să)
  • găinați
  • găinați
  • găinarăți
  • găinaserăți
  • găinaseți
a III-a (ei, ele)
  • găinea
(să)
  • găineze
  • găinau
  • găina
  • găinaseră
găini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: găina (lâncezi)
  • silabație: gă-i-na info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găina
  • găinare
  • găinat
  • găinatu‑
  • găinând
  • găinându‑
singular plural
  • găinea
  • găinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găinez
(să)
  • găinez
  • găinam
  • găinai
  • găinasem
a II-a (tu)
  • găinezi
(să)
  • găinezi
  • găinai
  • găinași
  • găinaseși
a III-a (el, ea)
  • găinea
(să)
  • găineze
  • găina
  • găină
  • găinase
plural I (noi)
  • găinăm
(să)
  • găinăm
  • găinam
  • găinarăm
  • găinaserăm
  • găinasem
a II-a (voi)
  • găinați
(să)
  • găinați
  • găinați
  • găinarăți
  • găinaserăți
  • găinaseți
a III-a (ei, ele)
  • găinea
(să)
  • găineze
  • găinau
  • găina
  • găinaseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găini
  • găinire
  • găinit
  • găinitu‑
  • găinind
  • găinindu‑
singular plural
  • găinește
  • găiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găinesc
(să)
  • găinesc
  • găineam
  • găinii
  • găinisem
a II-a (tu)
  • găinești
(să)
  • găinești
  • găineai
  • găiniși
  • găiniseși
a III-a (el, ea)
  • găinește
(să)
  • găinească
  • găinea
  • găini
  • găinise
plural I (noi)
  • găinim
(să)
  • găinim
  • găineam
  • găinirăm
  • găiniserăm
  • găinisem
a II-a (voi)
  • găiniți
(să)
  • găiniți
  • găineați
  • găinirăți
  • găiniserăți
  • găiniseți
a III-a (ei, ele)
  • găinesc
(să)
  • găinească
  • găineau
  • găini
  • găiniseră
Intrare: coadă-de-găină
coadă-de-găină substantiv feminin compus
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coadă-de-găi
  • coada-de-găi
plural
genitiv-dativ singular
  • cozi-de-găi
  • cozii-de-găi
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cur-de-găină
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cur-de-găi
  • curul-de-găi
plural
genitiv-dativ singular
  • cur-de-găi
  • curului-de-găi
plural
vocativ singular
plural
Intrare: floarea-găínii
floarea-găinii substantiv feminin compus
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • floarea-găinii
plural
  • florile-găinii
genitiv-dativ singular
  • florii-găinii
plural
  • florilor-găinii
vocativ singular
plural
Intrare: găina-lui-Dumnezeu
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ina-lui-Dumnezeu
plural
genitiv-dativ singular
  • inii-lui-Dumnezeu
plural
vocativ singular
plural
Intrare: găină
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • i
  • ina
plural
  • ini
  • inile
genitiv-dativ singular
  • ini
  • inii
plural
  • ini
  • inilor
vocativ singular
plural
Intrare: găină-cu-mărgăritare
găină-cu-mărgăritare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ină-cu-mărgăritare
  • ina-cu-mărgăritare
plural
  • ini-cu-mărgăritare
  • inile-cu-mărgăritare
genitiv-dativ singular
  • ini-cu-mărgăritare
  • inii-cu-mărgăritare
plural
  • ini-cu-mărgăritare
  • inilor-cu-mărgăritare
vocativ singular
plural
Intrare: găină-de-apă
găină-de-apă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ină-de-a
  • ina-de-a
plural
  • ini-de-a
  • inile-de-a
genitiv-dativ singular
  • ini-de-a
  • inii-de-a
plural
  • ini-de-a
  • inilor-de-a
vocativ singular
plural
Intrare: găină-de-mare
găină-de-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ină-de-mare
  • ina-de-mare
plural
  • ini-de-mare
  • inile-de-mare
genitiv-dativ singular
  • ini-de-mare
  • inii-de-mare
plural
  • ini-de-mare
  • inilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: găină-de-munte
găină-de-munte substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ină-de-munte
  • ina-de-munte
plural
  • ini-de-munte
  • inile-de-munte
genitiv-dativ singular
  • ini-de-munte
  • inii-de-munte
plural
  • ini-de-munte
  • inilor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: găină-sălbatică
găină-sălbatică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ină-sălbatică
  • ina-sălbatică
plural
  • ini-sălbatice
  • inile-sălbatice
genitiv-dativ singular
  • ini-sălbatice
  • inii-sălbatice
plural
  • ini-sălbatice
  • inilor-sălbatice
vocativ singular
plural
Intrare: moartea-găinilor
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moartea-găinilor
plural
genitiv-dativ singular
  • morții-găinilor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: papa-găinii
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papa-găinii
plural
genitiv-dativ singular
  • papei-găinii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: unghia-găii / ungjia-găinii
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unghia-găii
plural
genitiv-dativ singular
  • unghiei-găii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unghia-găinii
plural
genitiv-dativ singular
  • unghiei-găinii
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

găina, găinezverb

  • 1. reflexiv unipersonal (Despre păsări) A-și lepăda găinațul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: găinăța
    • format_quote Vrăbiile s-au găinat pe scară. DLRLC
etimologie:

găina, găinezverb

  • 1. intranzitiv popular Despre oameni: boli, lâncezi. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ce facem cu băiatul? Nu arată bine. E pierit. Găinează mereu. PAS, Z. I 288. DLRLC
    • format_quote Mă-sa nu se îndreptează, ci găinează. ISPIRESCU, L. 128. DLRLC
etimologie:
  • găină DEX '09

inasubstantiv feminin articulat

i, găinisubstantiv feminin

  • 1. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tiucă diminutive: găinușă
    • format_quote Găinile cotcodăceau în coștireață, vestind gospodarii că se luminează de ziuă. CAMILAR, TEM. 151. DLRLC
    • format_quote Pe strașina casei, găinile căutau chiorîș, cu poftă, spre pătulul așezat în crăcile copacului de lîngă casă. BUJOR, S. 29. DLRLC
    • format_quote Pot să prind șerpele din culcuș, cum ai prinde d-ta un pui de găină din pătul. CREANGĂ, P. 122. DLRLC
    • chat_bubble Găina care cântă seara n-are ou dimineața, se zice despre cineva care face gură multă și treabă puțină. DLRLC
    • chat_bubble Găina bătrână face zeama bună. DLRLC
    • chat_bubble A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Baba, care se culcase o dată cu găinele, se sculă cu noaptea-n cap. CREANGĂ, P. 6. DLRLC
      • format_quote Se vede că și aici, ca și la Nicorești, el se culca o dată cu găinile. ALECSANDRI, T. I 84. DLRLC
    • chat_bubble Cântă găina în casă, se zice când într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În casa noastră voi ca să cînte cocoșul, iar nu găina. ISPIRESCU, L. 31. DLRLC
      • format_quote Apucase a cînta găina la casa lui și cucoșul nu mai avea nici o trecere. CREANGĂ, P. 285. DLRLC
    • chat_bubble A avea orbul găinilor = a nu vedea bine. DLRLC
    • chat_bubble A umbla ca o găină beată = a umbla împleticindu-se. DLRLC
etimologie:

găină-cu-mărgăritare, găini-cu-mărgăritaresubstantiv feminin

moartea-găinilorsubstantiv feminin articulat

papa-găiniisubstantiv feminin articulat

unghia-găii / unghia-găiniisubstantiv feminin articulat

  • 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos). DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: coroniște
    • format_quote Unghia-găii cu flori pintenate și păișul țesut în orbotă sură împrejurau p-alocurea ciulini, scai și vrejuri de mure. DELAVRANCEA, S. 60. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic