18 definiții pentru gâtlej gâltej gârlej gâtleajă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej.

GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej.

gâtlej sn [At: DOSOFTEI, PS. 21 / V: (înv) gârl~, gâltej, (rar) ~ea sf / Pl: ~uri / E: gât + ~ej] 1 Parte interioară a gâtului, cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea Si: (pop) beregată, gâtiță, înghițitoare, (înv) gâtlan1 (1). 2 (Pop) Faringe. 3 (Pop; mpl) Laringe. 4 (Pop) Esofag. 5 (Pop) Trahee. 6 (Pex) Înghițitură. corectată

GÂTLÉJ ~uri n. Parte interioară a gâtului cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea. /<sl. glutu + suf. ~ej

gâtlej n. 1. partea interioară a gâtului la om; 2. gura fiarelor. [Vechiu-rom. gâltej (Dosofteiu), din gâlt, v. gât)].

GÎTLÉJ, gîtlejuri, s. n. Partea interioară a gîtului, cuprinzînd faringele cu esofagul și laringele cu traheea. Numaidecît a umplut iar cupa albastră, aruncîndu-și-o ca pe-o apă oarecare în fundul gîtlejului. SADOVEANU, N. F. 16. Glasul i se uscă în gîtlej, numai buzele i se mișcau arse. REBREANU, R. II 203. Toate lighioanele, cu gîturile întinse, se plînseră că li s-au opărit gîtlejurile. ISPIRESCU, L. 350. ◊ Fig. Gura Largului, șuvoi lat și mînios pe vremea dezghețurilor... se lasă în vale dintr-un gîtlej întunecos. RUSSO, O. 108.

gîtléj și (Dos.) gîltej n., pl. urĭ și e (vsl. *glŭtežŭ. V. gît). Gît, înghițitoare: groapă adîncă este gîtleju Jidovilor (Prohodu).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâtléj (gâ-tlej) s. n., pl. gâtléjuri

gâtléj s. n. (sil. -tlej), pl. gâtléjuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂTLÉJ s. (ANAT.) beregată, (pop.) înghițitoare, (reg. și fam.) gușă, (reg.) gâtiță, gușter, (înv.) grumaz. (Lichidul i-a alunecat pe ~.)

GÎTLEJ s. (ANAT.) beregată, (pop.) înghițitoare, (reg. și fam.) gușă, (reg.) gîtiță, gușter, (înv.) grumaz. (Lichidul i-a alunecat pe ~.)

Intrare: gâtlej
  • silabație: gâ-tlej
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâtlej
  • gâtlejul
  • gâtleju‑
plural
  • gâtlejuri
  • gâtlejurile
genitiv-dativ singular
  • gâtlej
  • gâtlejului
plural
  • gâtlejuri
  • gâtlejurilor
vocativ singular
plural
gâltej
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gârlej
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâtleajă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gâtlej gâltej gârlej gâtleajă

  • 1. Partea interioară a gâtului (1.), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: beregată gâtiță laringe înghițitoare 4 exemple
    exemple
    • Numaidecît a umplut iar cupa albastră, aruncîndu-și-o ca pe-o apă oarecare în fundul gîtlejului. SADOVEANU, N. F. 16.
      surse: DLRLC
    • Glasul i se uscă în gîtlej, numai buzele i se mișcau arse. REBREANU, R. II 203.
      surse: DLRLC
    • Toate lighioanele, cu gîturile întinse, se plînseră că li s-au opărit gîtlejurile. ISPIRESCU, L. 350.
      surse: DLRLC
    • figurat Gura Largului, șuvoi lat și mînios pe vremea dezghețurilor... se lasă în vale dintr-un gîtlej întunecos. RUSSO, O. 108.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Gâlt (formă învechită a lui gât, din limba slavă (veche)) + sufix -ej.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • limba slavă (veche) glutu + sufix -ej
    surse: NODEX