GÎTLEJ, gîtlejuri, s. n. Partea interioară a gîtului, cuprinzînd faringele cu esofagul și laringele cu traheea. Numaidecît a umplut iar cupa albastră, aruncîndu-și-o ca pe-o apă oarecare în fundul gîtlejului. SADOVEANU, N. F. 16. Glasul i se uscă în gîtlej, numai buzele i se mișcau arse. REBREANU, R. II 203. Toate lighioanele, cu gîturile întinse, se plînseră că li s-au opărit gîtlejurile. ISPIRESCU, L. 350. ◊ Fig. Gura Largului, șuvoi lat și mînios pe vremea dezghețurilor... se lasă în vale dintr-un gîtlej întunecos. RUSSO, O. 108.