2 intrări

  • gârlici garlez gârleci gârlej gârlij gâtlici gârliciu
  • gâtlej gâltej gârlej gâtleajă

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gârlej2 sn vz gâtlej

GÂRLÍCI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din sb. grlič „gât de sticlă”.

GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej.

GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej.

gârlici sn [At: DOSOFTEI, V. S. 221 / V: ~leci, ~lij, ~lej1, garlez, ~lenci, gâtl~ / Pl: ~uri, (îvp) ~ice / E: srb grlič] 1 (Îvp) Intrare îngustă într-un cavou, într-o peșteră, într-o pivniță. 2 (Pop) Intrare îngustă într-o încăpere mai largă. 3 (Mol) Strungă. 4 (Mor) Gură din mijlocul pietrii alergătoare, prin care grăunțele, căzând din teică, trec între cele două pietre unde se macină. 5 (Pes) Fund al vârșii.

gâtlej sn [At: DOSOFTEI, PS. 21 / V: (înv) gârl~, gâltej, (rar) ~ea sf / Pl: ~uri / E: gât + ~ej] 1 Parte interioară a gâtului, cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea Si: (pop) beregată, gâtiță, înghițitoare, (înv) gâtlan1 (1). 2 (Pop) Faringe. 3 (Pop; mpl) Laringe. 4 (Pop) Esofag. 5 (Pop) Trahee. 6 (Pex) Înghițitură. corectată

GÂRLÍCI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din scr. grlič „gât de sticlă”.

GÎRLÍCI, gîrlice, s. n. 1. Încăpere scundă și îngustă (adesea povîrnită) care formează intrarea într-o pivniță, într-un beci sau într-un bordei. V. tindă. O gură neagră de gîrlici se căsca în coasta clădirii. SADOVEANU, O. VII 52. Zibal înfășură cu putere căpătîiul liber al lațului de butucul fix de la ușa gîrliciului. CARAGIALE, O. I 293. În fundul unei tinde întunecoase se vedea gîrliciul povîrnit al pivniței cu porțile-i de zăbrele. ODOBESCU, S. I 126. Bordiaș fără gîrlici. TEODORESCU, P. P. 331. ♦ (Rar) Intrare într-o peșteră. De abia faci vreo douăzeci de pași în gîrliciul peșterei, și te găsești înlăuntrul unei bolți uriașe. VLAHUȚĂ, O. A. II 137. 2. Gîtul unei sticle. Trece băutura bătrînului care mormăie scurt... și pune gîrliciul la gură. REBREANU, I. 14.

GÎTLÉJ, gîtlejuri, s. n. Partea interioară a gîtului, cuprinzînd faringele cu esofagul și laringele cu traheea. Numaidecît a umplut iar cupa albastră, aruncîndu-și-o ca pe-o apă oarecare în fundul gîtlejului. SADOVEANU, N. F. 16. Glasul i se uscă în gîtlej, numai buzele i se mișcau arse. REBREANU, R. II 203. Toate lighioanele, cu gîturile întinse, se plînseră că li s-au opărit gîtlejurile. ISPIRESCU, L. 350. ◊ Fig. Gura Largului, șuvoi lat și mînios pe vremea dezghețurilor... se lasă în vale dintr-un gîtlej întunecos. RUSSO, O. 108.

GÂRLÍCI ~e n. 1) Intrare (strâmtă) într-un beci. 2) rar Gât puțin bombat al unor sticle. [Pl. și gârliciuri] /<sb. grliț

GÂTLÉJ ~uri n. Parte interioară a gâtului cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea. /<sl. glutu + suf. ~ej

gârliciu n. 1. intrare îngustă în pivniță; 2. locul pe unde ies oile la muls; 3. jghiabul teascului; 4. gura la mijlocul pietrii alergătoare a morii prin care grăunțele trec între cele două pietre unde se macină. [Serb. GRLIČ].

gâtlej n. 1. partea interioară a gâtului la om; 2. gura fiarelor. [Vechiu-rom. gâltej (Dosofteiu), din gâlt, v. gât)].

arată toate definițiile

Intrare: gârlici
gârlici1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gârlici
  • gârliciul
  • gârliciu‑
plural
  • gârliciuri
  • gârliciurile
genitiv-dativ singular
  • gârlici
  • gârliciului
plural
  • gârliciuri
  • gârliciurilor
vocativ singular
plural
garlez
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gârleci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gârlej
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gârlij
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâtlici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gârliciu substantiv neutru
substantiv neutru (N50)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gârliciu
  • gârliciul
plural
  • gârliciuri
  • gârliciurile
genitiv-dativ singular
  • gârliciu
  • gârliciului
plural
  • gârliciuri
  • gârliciurilor
vocativ singular
plural
gârlici2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gârlici
  • gârliciul
  • gârliciu‑
plural
  • gârlice
  • gârlicele
genitiv-dativ singular
  • gârlici
  • gârliciului
plural
  • gârlice
  • gârlicelor
vocativ singular
plural
Intrare: gâtlej
  • silabație: gâ-tlej info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâtlej
  • gâtlejul
  • gâtleju‑
plural
  • gâtlejuri
  • gâtlejurile
genitiv-dativ singular
  • gâtlej
  • gâtlejului
plural
  • gâtlejuri
  • gâtlejurilor
vocativ singular
plural
gâltej
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gârlej
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâtleajă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gârlici garlez gârleci gârlej gârlij gâtlici gârliciu

  • 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • O gură neagră de gîrlici se căsca în coasta clădirii. SADOVEANU, O. VII 52.
      surse: DLRLC
    • Zibal înfășură cu putere căpătîiul liber al lațului de butucul fix de la ușa gîrliciului. CARAGIALE, O. I 293.
      surse: DLRLC
    • În fundul unei tinde întunecoase se vedea gîrliciul povîrnit al pivniței cu porțile-i de zăbrele. ODOBESCU, S. I 126.
      surse: DLRLC
    • Bordiaș fără gîrlici. TEODORESCU, P. P. 331.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • De abia faci vreo douăzeci de pași în gîrliciul peșterei, și te găsești înlăuntrul unei bolți uriașe. VLAHUȚĂ, O. A. II 137.
      surse: DLRLC
  • 3. Gâtul unei sticle.
    exemple
    • Trece băutura bătrînului care mormăie scurt... și pune gîrliciul la gură. REBREANU, I. 14.
      surse: DLRLC

etimologie:

gâtlej gâltej gâtleajă

  • 1. Partea interioară a gâtului (?), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea.
    exemple
    • Numaidecît a umplut iar cupa albastră, aruncîndu-și-o ca pe-o apă oarecare în fundul gîtlejului. SADOVEANU, N. F. 16.
      surse: DLRLC
    • Glasul i se uscă în gîtlej, numai buzele i se mișcau arse. REBREANU, R. II 203.
      surse: DLRLC
    • Toate lighioanele, cu gîturile întinse, se plînseră că li s-au opărit gîtlejurile. ISPIRESCU, L. 350.
      surse: DLRLC
    • figurat Gura Largului, șuvoi lat și mînios pe vremea dezghețurilor... se lasă în vale dintr-un gîtlej întunecos. RUSSO, O. 108.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Gâlt (formă învechită a lui gât, din limba slavă (veche)) + sufix -ej.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • limba slavă (veche) glutu + sufix -ej
    surse: NODEX