2 intrări

42 de definiții

din care

Explicative DEX

gârlej2 sn vz gâtlej

gârlej1 sn vz gârlici

GÂRLICI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din sb. grlič „gât de sticlă”.

GÂTLEJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej.

GÂTLEJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej.

garlez sn vz gârlici

gâltej sn vz gâtlej

gârleci sn vz gârlici

gârlenci2 sn vz gârlici

gârlici sn [At: DOSOFTEI, V. S. 221 / V: ~leci, ~lij, ~lej1, garlez, ~lenci, gâtl~ / Pl: ~uri, (îvp) ~ice / E: srb grlič] 1 (Îvp) Intrare îngustă într-un cavou, într-o peșteră, într-o pivniță. 2 (Pop) Intrare îngustă într-o încăpere mai largă. 3 (Mol) Strungă. 4 (Mor) Gură din mijlocul pietrii alergătoare, prin care grăunțele, căzând din teică, trec între cele două pietre unde se macină. 5 (Pes) Fund al vârșii.

gârlij sn vz gârlici

gâtlea sf vz gâtlej

gâtlej sn [At: DOSOFTEI, PS. 21 / V: (înv) gârl~, gâltej, (rar) ~ea sf / Pl: ~uri / E: gât + ~ej] 1 Parte interioară a gâtului, cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea Si: (pop) beregată, gâtiță, înghițitoare, (înv) gâtlan1 (1). 2 (Pop) Faringe. 3 (Pop; mpl) Laringe. 4 (Pop) Esofag. 5 (Pop) Trahee. 6 (Pex) Înghițitură. corectat(ă)

gâtlici sn vz gârlici

GÂRLICI, gârliciuri, s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. [Pl. și: gârlice] – Din scr. grlič „gât de sticlă”.

GÎRLICI, gîrlice, s. n. 1. Încăpere scundă și îngustă (adesea povîrnită) care formează intrarea într-o pivniță, într-un beci sau într-un bordei. V. tindă. O gură neagră de gîrlici se căsca în coasta clădirii. SADOVEANU, O. VII 52. Zibal înfășură cu putere căpătîiul liber al lațului de butucul fix de la ușa gîrliciului. CARAGIALE, O. I 293. În fundul unei tinde întunecoase se vedea gîrliciul povîrnit al pivniței cu porțile-i de zăbrele. ODOBESCU, S. I 126. Bordiaș fără gîrlici. TEODORESCU, P. P. 331. ♦ (Rar) Intrare într-o peșteră. De abia faci vreo douăzeci de pași în gîrliciul peșterei, și te găsești înlăuntrul unei bolți uriașe. VLAHUȚĂ, O. AL. I 137. 2. Gîtul unei sticle. Trece băutura bătrînului care mormăie scurt... și pune gîrliciul la gură. REBREANU, I. 14.

GÎTLEJ, gîtlejuri, s. n. Partea interioară a gîtului, cuprinzînd faringele cu esofagul și laringele cu traheea. Numaidecît a umplut iar cupa albastră, aruncîndu-și-o ca pe-o apă oarecare în fundul gîtlejului. SADOVEANU, N. F. 16. Glasul i se uscă în gîtlej, numai buzele i se mișcau arse. REBREANU, R. II 203. Toate lighioanele, cu gîturile întinse, se plînseră că li s-au opărit gîtlejurile. ISPIRESCU, L. 350. ◊ Fig. Gura Largului, șuvoi lat și mînios pe vremea dezghețurilor... se lasă în vale dintr-un gîtlej întunecos. RUSSO, O. 108.

GÂRLICI ~e n. 1) Intrare (strâmtă) într-un beci. 2) rar Gât puțin bombat al unor sticle. [Pl. și gârliciuri] /<sb. grliț

GÂTLEJ ~uri n. Parte interioară a gâtului cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea. /<sl. glutu + suf. ~ej

gârliciu n. 1. intrare îngustă în pivniță; 2. locul pe unde ies oile la muls; 3. jghiabul teascului; 4. gura la mijlocul pietrii alergătoare a morii prin care grăunțele trec între cele două pietre unde se macină. [Serb. GRLIČ].

gâtlej n. 1. partea interioară a gâtului la om; 2. gura fiarelor. [Vechiu-rom. gâltej (Dosofteiu), din gâlt, v. gât)].

gîltéj, V. gîtlej.

gîrlícĭ n., pl. urĭ și e (sîrb. grlič, gît de butelie, rudă cu gîrlă). Intrarea pivnițeĭ (saŭ bordeĭuluĭ care e lungă și îngustă și ajunge în argea. Loc strîmt pe unde trebuĭe să ĭasă oile cînd se duc la muls. Gaura pătrată din mijlocu roateĭ rîșnitoare a moriĭ. Jgheab. – În Olt. -igĭ. (NPl. Ceaur, 144).

gîtléj și (Dos.) gîltej n., pl. urĭ și e (vsl. *glŭtežŭ. V. gît). Gît, înghițitoare: groapă adîncă este gîtleju Jidovilor (Prohodu).

Ortografice DOOM

gârlici s. n., pl. gârliciuri

gâtlej (desp. gâ-tlej) s. n., pl. gâtlejuri

!gârlici s. n., pl. gârliciuri

gâtlej (gâ-tlej) s. n., pl. gâtlejuri

gârlici s. n., pl. gârliciuri/gârlice

gâtlej s. n. (sil. -tlej), pl. gâtlejuri

gîtlej, pl. gîtlejuri

gârliciu, -ciuri.

Etimologice

gîrlici (-ciuri), s. n.1. Intrare, coridor, prispă, pridvor. – 2. Gît de sticlă. – 3. Orificiul pătrat al măselei. – 4. Gaură pe fundul năvodului. Sb. grlič „beregată” (DAR), cf. gîrlă, gîrliță.

Sinonime

GÂRLICI s. v. limbă.

GÂTLEJ s. v. laringe.

GÂTLEJ s. (ANAT.) beregată, (pop.) înghițitoare, (reg. și fam.) gușă, (reg.) gâtiță, gușter, (înv.) grumaz. (Lichidul i-a alunecat pe ~.)

gîrlici s. v. LIMBĂ.

gîtlej s. v. LARINGE.

GÎTLEJ s. (ANAT.) beregată, (pop.) înghițitoare, (reg. și fam.) gușă, (reg.) gîtiță, gușter, (înv.) grumaz. (Lichidul i-a alunecat pe ~.)

Regionalisme / arhaisme

gârlici, gârliciuri, s.n. (reg.) 1. intrare strâmtă într-un beci (pivniță), într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. 2. locul pe unde ies oile la muls; strungă. 3. jgheabul teascului de struguri. 4. gura de la mijlocul pietrei alergătoare prin care ies grăunțele și trec între celelalte două pietre.

gârlíci, gârliciuri, s.n. 1. Intrare (strâmtă) într-o peșteră, beci, pivniță. 2. Strungă. 3. Gât de sticlă. 4. Orificiul urechii: „Din rădăcina dințâlor, / Din vederea ochilor, / Din gârliciu' urechilor” (Bilțiu, 2015: 306). – Din srb. grlič „gât de sticlă” (Scriban, DER, MDA).

Intrare: gârlici
gârlici1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gârlici
  • gârliciul
  • gârliciu‑
plural
  • gârliciuri
  • gârliciurile
genitiv-dativ singular
  • gârlici
  • gârliciului
plural
  • gârliciuri
  • gârliciurilor
vocativ singular
plural
gârlici2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gârlici
  • gârliciul
  • gârliciu‑
plural
  • gârlice
  • gârlicele
genitiv-dativ singular
  • gârlici
  • gârliciului
plural
  • gârlice
  • gârlicelor
vocativ singular
plural
garlez
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gârleci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gârlej
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gârlij
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâtlici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gârliciu substantiv neutru
substantiv neutru (N50)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gârliciu
  • gârliciul
plural
  • gârliciuri
  • gârliciurile
genitiv-dativ singular
  • gârliciu
  • gârliciului
plural
  • gârliciuri
  • gârliciurilor
vocativ singular
plural
Intrare: gâtlej
  • silabație: gâ-tlej info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâtlej
  • gâtlejul
  • gâtleju‑
plural
  • gâtlejuri
  • gâtlejurile
genitiv-dativ singular
  • gâtlej
  • gâtlejului
plural
  • gâtlejuri
  • gâtlejurilor
vocativ singular
plural
gâltej
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gârlej
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâtleajă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gârlici, gârliciurisubstantiv neutru

  • 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O gură neagră de gîrlici se căsca în coasta clădirii. SADOVEANU, O. VII 52. DLRLC
    • format_quote Zibal înfășură cu putere căpătîiul liber al lațului de butucul fix de la ușa gîrliciului. CARAGIALE, O. I 293. DLRLC
    • format_quote În fundul unei tinde întunecoase se vedea gîrliciul povîrnit al pivniței cu porțile-i de zăbrele. ODOBESCU, S. I 126. DLRLC
    • format_quote Bordiaș fără gîrlici. TEODORESCU, P. P. 331. DLRLC
  • 2. rar Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De abia faci vreo douăzeci de pași în gîrliciul peșterei, și te găsești înlăuntrul unei bolți uriașe. VLAHUȚĂ, O. A. II 137. DLRLC
  • 3. Gâtul unei sticle. DLRLC
    • format_quote Trece băutura bătrînului care mormăie scurt... și pune gîrliciul la gură. REBREANU, I. 14. DLRLC
etimologie:

gâtlej, gâtlejurisubstantiv neutru

  • 1. Partea interioară a gâtului (1.), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Numaidecît a umplut iar cupa albastră, aruncîndu-și-o ca pe-o apă oarecare în fundul gîtlejului. SADOVEANU, N. F. 16. DLRLC
    • format_quote Glasul i se uscă în gîtlej, numai buzele i se mișcau arse. REBREANU, R. II 203. DLRLC
    • format_quote Toate lighioanele, cu gîturile întinse, se plînseră că li s-au opărit gîtlejurile. ISPIRESCU, L. 350. DLRLC
    • format_quote figurat Gura Largului, șuvoi lat și mînios pe vremea dezghețurilor... se lasă în vale dintr-un gîtlej întunecos. RUSSO, O. 108. DLRLC
etimologie:
  • Gâlt (formă învechită a lui gât, din limba slavă (veche)) + -ej. DEX '09 DEX '98
  • limba slavă (veche) glutu + -ej NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.