GÂNGĂVI, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav.

găigăni v vz gângăvi

gâiganie^[1] sf vz gânganie corectat(ă)

gâjganie sf vz gânganie

gângalie sf vz gânganie

gângane sf vz gânganie corectat(ă)

gânganie sf [At: MOXA, 346/11 / V: ~alie^[1], ~goană, ~golie, ~ne, (reg) gâig~, ~gălaie / Pl: ~gănii, ~ii, (pop) ~găni / E: vsl гѫгнанѥ] 1 Jivină mică, scârboasă sau veninoasă Cf gad, godină. 2 Nume generic pentru insecte. 3 (Pex) Nume generic pentru animale mici. 4 (Dep) Persoană nesuferită. 5 (Hip) Persoană mică de statură, aproape nebăgată în seamă de nimeni (și muncitoare ca o furnică). 6 (Hip) Copil mic. corectat(ă)

gângăi^[1] vi vz gângăvi corectat(ă)

gângălaie sf vz gânganie

gângăni vi vz gângăvi

gângăvi [At: ALECSANDRI, T. 903 / V: ~ăi, ~ăni, găigăni / Pzi: ~vesc / E: gângav] 1-2 vir A vorbi nedeslușit, greu și bâlbâit Si: îngăima. 3 vti (Fig) A formula cu greutate o idee fiind nesigur pe cunoștințele sale Si: a îngăima.

gângoană sf vz gânganie

gângolie^[1] sf vz gânganie corectat(ă)

GÂNGĂVI, gângăvesc, vb. IV. Intranz. și refl. A vorbi nedeslușit, greu și împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav.

GÎNGANIE, gîngănii s. f. Nume generic dat insectelor mici. O gînganie roșie mi s-a urcat pe vîrful pantofului. SAHIA, N. 20. Pe cîmp, așa liniște de toate patru părțile, că se puteau auzi cum țîrîiau și forfoteau gîngăniile. CARAGIALE, P. 52. Facem toată noaptea foc, să fugă țînțarii și toate gîngăniile. CREANGĂ, P. 129.

GÎNGĂNI vb. IV v. gîngăvi.

GÎNGĂVI, gîngăvesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi ca un gîngav, a fi gîngav. El îi privea rătăcit, gîngăvind. DUMITRIU, N. 214. Iertați-ne, domle prefect!... Fie-vă milă, gîngăviră sute de guri plîngătoare. REBREANU, R. II 241. Cum te cheamă, l-a întrebat un membru – Du... du... du... du... mi... mitru Stîn... stî... stîncă... respunse băietul, gîngăvind. CONTEMPORANUL, III 777. ◊ Tranz. fact. (Rar) Mi se leagă limba cînd te văd... Dragostea mă gîngăvește. ALECSANDRI, T. 903. ♦ A citi cu greutate un text, silabisindu-l (din cauza slabei cunoașteri a cititului). Astfel gîngăvea glasul celui mai vechi dintre baci, deslușind cu caznă slovele ceaslovului. CAMILAR, T. 14. 2. Tranz. (Cu privire la vorbe, texte etc.) A pronunța nedeslușit,a exprima cu greutate din cauza unei emoții); a îngăima. Toți răspunseserăm prost, gîngă- visem lecția. C. PETRESCU, S. 65. Gîngăvi de cîteva ori aceeași vorbă. VLAHUȚĂ, O. A. 316. ◊ Intranz. Mă pomenesc că mi-au furat banii... – Cine era cu tine?... Ei, de! ce să zic!? gîngăvi el. Erau fel de fel. SLAVICI, O. I 372. – Variantă: (rar) gîngăni (SLAVICI, O. I 316) vb. IV.

GÂNGANIE ~ănii f. Vietate (mai ales insectă) mică. /<sl. gonganije

A SE GÂNGĂVI mă ~esc intranz. A vorbi nedeslușit și greu repetând silabele (din cauza unui defect în vorbire, a unei emoții); a fi gângav; a se bâlbâi. /Din gângav

gângànie f. insectă mică: mulțime nenumărată de gângănii CR. [Dintr’un radical onomatopeic gang sau gong, care exprimă bâzăitul ori sunetul nedeslușit al insectelor].

gângănì v. a gângăvì [Onomatopee].

gângăvì v. a vorbi ca gângavii.

gîngánie f., pl. ăniĭ (vsl. gonganiĭe, bîzîit, d. gongnati, a bîzîi, gongnavŭ, bîzîitor, murmurător, de unde și rom. gîngav. V. gîngă, goangă). Insect orĭ altă vietate stranie și nu prea mare, ca liliacu, șopîrla ș. a. V. jiganie, jivină.

gîngăvésc v. intr. (d. gîngav. V. gînganie). Gîgîĭ, vorbesc ca gîngaviĭ.

gânganie (desp. -ni-e) s. f., art. gângania (desp. -ni-a), g.-d. art. gânganiei; pl. gângănii, art. gângăniile (desp. -ni-i-)

gângăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvesc, 3 sg. gângăvește, imperf. 1 gângăveam; conj. prez. 1 sg. să gângăvesc, 3 să gângăvească

gânganie (-ni-e) s. f., art. gângania (-ni-a), g.-d. art. gânganiei; pl. gângănii, art. gângăniile (-ni-i-)

gângăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvesc, imperf. 3 sg. gângăvea; conj. prez. 3 să gângăvească

gânganie s. f. (sil. -ni-e), art. gângania (sil. -ni-a), g.-d. art. gânganiei; pl. gângănii, art. gângăniile (sil. ni-i-)

gângăvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gângăvesc, imperf. 3 sg. gângăvea; conj. prez. 3 sg. și pl. gângăvească

gânganie, -găniei gen. a.

GÂNGANIE s. v. insectă.

GÂNGĂVI vb. 1. v. bâlbâi. 2. a bălmăji, a bâigui, a bârâi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a îndruga, a îngăima, a îngâna, a mârâi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pâtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

GÎNGANIE s. (ENTOM.) gîză, hexapod, insectă, (pop.) goangă, muscă, (reg.) borză, (Transilv.) pepe.

GÎNGĂVI vb. 1. a se bîlbîi, a se gîngîi, (reg.) a se tîntăvi, (Ban.) a pîtcăi, (Transilv. și Olt.) a șișcăvi. (Se ~ cînd vorbește.) 2. a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)