2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor.

GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor.

gâlcevitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 141/2 / V: (înv) ~civ~ / Pl: ~i, ~oare[1] / E: gâlcevi + -tor] (Pop) 1-2 a, smf Certăreț (1-2). 3 a (Uneori d. lucruri sau caracteristici) Care provoacă învrăjbire. corectată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

GÂLCEVITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care se gâlcevește; predispus să facă gâlceavă; certăreț; arțăgos; buclucaș; scandalagiu. /a gâlcevi + suf. ~tor

gâlcevitor a. și m. care caută gâlceavă.

gâlcivitor, ~oare a, smf vz gâlcevitor

GÎLCEVITÓR, -OÁRE, gîlcevitori, -oare, adj. Iubitor de gîlceavă, pornit pe gîlceavă, certăreț. Surorile erau gîlcevitoare și-i numărau gologanii... și-l luau de scurt cînd îl cinsteau oamenii la cîrciumă. PAS, Z. I 225.

gîlcevitór, -oáre adj. Care se tot gîlcevește, sfădăĭos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâlcevitór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoáre

gâlcevitór adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; f. sg. și pl. gâlcevitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂLCEVITÓR adj., s. v. certăreț.

GÂLCEVITÓR adj., s. v. cârcotaș, șicanator.

gîlcevitor adj., s. v. CÎRCOTAȘ. ȘICANATOR.

GÎLCEVITOR adj., s. arțăgos, certăreț, scandalagiu, (rar) vociferant, (înv. și pop.) zavragiu, (pop. și fam.) țîfnos, zurbagiu, (pop.) pricinaș, rînzos, (înv. și reg.) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (reg.) arțăgaș, gîlcevos, potcaș, scandalos, sfădăios, sfădăreț, sfădăuș, (Mold. și Bucov.) cîrciogar, (Transilv.) porav, (prin Olt.) pricinelnic, (prin Olt. și Ban.) pricinos, (înv.) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (fig.) clonțos, colțos, țăndăros.

Intrare: gâlcevitor (adj.)
gâlcevitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâlcevitor
  • gâlcevitorul
  • gâlcevitoru‑
  • gâlcevitoare
  • gâlcevitoarea
plural
  • gâlcevitori
  • gâlcevitorii
  • gâlcevitoare
  • gâlcevitoarele
genitiv-dativ singular
  • gâlcevitor
  • gâlcevitorului
  • gâlcevitoare
  • gâlcevitoarei
plural
  • gâlcevitori
  • gâlcevitorilor
  • gâlcevitoare
  • gâlcevitoarelor
vocativ singular
plural
gâlcivitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gâlcevitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâlcevitor
  • gâlcevitorul
  • gâlcevitoru‑
plural
  • gâlcevitori
  • gâlcevitorii
genitiv-dativ singular
  • gâlcevitor
  • gâlcevitorului
plural
  • gâlcevitori
  • gâlcevitorilor
vocativ singular
  • gâlcevitorule
  • gâlcevitore
plural
  • gâlcevitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gâlcevitor, -oare gâlcevitoare gâlcivitor

etimologie:

  • Gâlcevi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09