opțiuni
  • info

14 definiții pentru gâlcevitor (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂLCEVITOR, -OARE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor.

GÂLCEVITOR, -OARE, gâlcevitori, -oare, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) certăreț. – Gâlcevi + suf. -tor.

gâlcevitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), 141/2 / V: (înv) ~civ~ / Pl: ~i, ~oare[1] / E: gâlcevi + -tor] (Pop) 1-2 a, smf Certăreț (1-2). 3 a (Uneori d. lucruri sau caracteristici) Care provoacă învrăjbire. corectat(ă)

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

GÂLCEVITOR ~oare (~ori, ~oare) Care se gâlcevește; predispus să facă gâlceavă; certăreț; arțăgos; buclucaș; scandalagiu. /a gâlcevi + suf. ~tor

gâlcevitor a. și m. care caută gâlceavă.

gâlcivitor, ~oare a, smf vz gâlcevitor

GÎLCEVITOR, -OARE, gîlcevitori, -oare, adj. Iubitor de gîlceavă, pornit pe gîlceavă, certăreț. Surorile erau gîlcevitoare și-i numărau gologanii... și-l luau de scurt cînd îl cinsteau oamenii la cîrciumă. PAS, Z. I 225.

gîlcevitór, -oáre adj. Care se tot gîlcevește, sfădăĭos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gâlcevitor (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitori; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoare

gâlcevitor (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. gâlcevitori; adj. f., s. f. sg. și pl. gâlcevitoare

gâlcevitor adj. m., s. m., pl. gâlcevitori; f. sg. și pl. gâlcevitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GÂLCEVITOR adj., s. v. certăreț.

GÂLCEVITOR adj., s. v. cârcotaș, șicanator.

GÎLCEVITOR adj., s. arțăgos, certăreț, scandalagiu, (rar) vociferant, (înv. și pop.) zavragiu, (pop. și fam.) țîfnos, zurbagiu, (pop.) pricinaș, rînzos, (înv. și reg.) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (reg.) arțăgaș, gîlcevos, potcaș, scandalos, sfădăios, sfădăreț, sfădăuș, (Mold. și Bucov.) cîrciogar, (Transilv.) porav, (prin Olt.) pricinelnic, (prin Olt. și Ban.) pricinos, (înv.) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (fig.) clonțos, colțos, țăndăros.

gîlcevitor adj., s. v. CÎRCOTAȘ. ȘICANATOR.

Intrare: gâlcevitor (adj.)
gâlcevitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâlcevitor
  • gâlcevitorul
  • gâlcevitoru‑
  • gâlcevitoare
  • gâlcevitoarea
plural
  • gâlcevitori
  • gâlcevitorii
  • gâlcevitoare
  • gâlcevitoarele
genitiv-dativ singular
  • gâlcevitor
  • gâlcevitorului
  • gâlcevitoare
  • gâlcevitoarei
plural
  • gâlcevitori
  • gâlcevitorilor
  • gâlcevitoare
  • gâlcevitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
gâlcivitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gâlcevitor, gâlcevitorisubstantiv masculin
gâlcevitoare, gâlcevitoaresubstantiv feminin
gâlcevitor, gâlcevitoareadjectiv

etimologie:
  • Gâlcevi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.