2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gâdilire sf vz gâdilare

GÂDILÁ, gấdil, vb. I. Tranz. 1. A produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit. ♦ Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv). 2. Fig. A produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva. [Var.: gâdilí vb. IV] – Din bg. gădel mi je „mă gâdilă”.

GÂDILÁ, gấdil, vb. I. Tranz. 1. A produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit. ♦ Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv). 2. Fig. A produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva. [Var.: gâdilí vb. IV] – Din bg. gădel mi je „mă gâdilă”.

GÂDILÁRE, gâdilări, s. f. Acțiunea de a (se) gâdila și rezultatul ei; gâdilat. – V. gâdila.

GÂDILÁRE, gâdilări, s. f. Acțiunea de a (se) gâdila și rezultatul ei; gâdilat. – V. gâdila.

GÂDILÍ vb. IV v. gâdila.

gâdila [At: ANON. CAR. / V: ~li, ghid~, ghidili, (reg) gâzuli / Pzi: ~e / E: bg гъделниѥ] 1 vt A atinge ușor anumite părți ale corpului cuiva spre a produce senzații care provoacă, fără voie, râsul. 2 vt (Pop; fig; șîe A ~ pe cineva la inimă) A linguși. 3 vr A fi gâdilicios (2). 4 vt (Înv) A produce cuiva o plăcere sau o senzație plăcută. 5 vt (Pfm; îe) A te ~ limba A avea o poftă irezistibilă de a vorbi, de a sporovăi Si: a avea gâdilici (2) la limbă.

gâdilare sf [At: DA ms / V: ~liri / Pl: ~lări / E: gâdila] 1 Atingeri ușoare și rapide pe anumite porțiuni ale corpului cuiva spre a-i produce, fără voie, râsul Si: (rar) gâdilat (1), gâdilătură (1), gâdileală (1) Cf gâdila (1). 2 (Fig) Lingușire.

GÎDILÁ, gî́dil, vb. I. Tranz. 1. A atinge ușor cu vîrful degetelor anumite părți ale corpului, provocînd o senzație particulară, de obicei însoțită de rîs. Trag de cozi cîte-o răchită, gîdil mînjii subt bărbie. LESNEA, A. 141. Își înecă vorbele din urmă într-un rîs artificial, din gît, ca și cum l-ar fi gîdilat cineva. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. ♦ Refl. A fi sensibil la atingeri de felul descris mai sus, a nu suporta senzația provocată de ele. 2. A excita în mod plăcut. Mirosul de friptură îmi gîdila nările, iar gura îmi lăsa apă. BART, E. 279. – Variante: gîdelí (NEGRUZZI, la TDRG), gîdilí (ALECSANDRI, T. I 337) vb. IV.

GÎDILÁRE s. f. Acțiunea de a gîdila.

A SE GÂDILÁ mă gâdil intranz. A fi sensibil la atingerile ușoare cu vârful degetelor a anumitor părți ale corpului, reacționând, de obicei, prin râs. /<bulg. gădel mi je

A GÂDILÁ gâdil tranz. A supune unor atingeri ușoare cu vârful degetelor pe anumite părți ale corpului (subsuori, tălpi etc.), producând o senzație specifică, de obicei însoțită de râs, prin excitarea nervilor senzitivi. /<bulg. gădel mi je

gădilà v. 1. a produce, prin atingeri ușoare si repetate, o sensațiune particulară ce provoacă râsul; 2. a produce o sensațiune plăcută; 3. a linguși amorul propriu. [Cf. bulg. GĂDELMĂ, asta mă gădila].

gî́dil, a (vest) și (est) v. tr. (bg. gŭdeličkam, gîdil, și gŭdel mi ĭe, mă gîdilă; alb. gudulis, gîdil, înrudit cu it. Liguria gatilĭar, fr. chatouiller, germ. kitzeln, engl. tickle [REW. 4684]. În est gîdil, gîdilă, gîdilim, să gîdile). Cauzez, pin atingerĭ foarte ușoare și repetate, tresărirĭ care provoacă de ordinar rîsu. Ating plăcut: bețivu zice că vinu-ĭ gîdilă gîtleju. Fig. Măgulesc, lingușesc: vorba asta ĭ-a gîdilat amoru propriŭ. V. refl. Simt, îs sensibil la gîdilare: calu se gîdilă de bicĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâdilá (a ~) vb., ind. prez. 3 gấdilă

gâdiláre s. f., g.-d. art. gâdilắrii; pl. gâdilắri

arată toate definițiile

Intrare: gâdila
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâdila
  • gâdilare
  • gâdilat
  • gâdilatu‑
  • gâdilând
  • gâdilându‑
singular plural
  • gâdilă
  • gâdilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâdil
(să)
  • gâdil
  • gâdilam
  • gâdilai
  • gâdilasem
a II-a (tu)
  • gâdili
(să)
  • gâdili
  • gâdilai
  • gâdilași
  • gâdilaseși
a III-a (el, ea)
  • gâdilă
(să)
  • gâdile
  • gâdila
  • gâdilă
  • gâdilase
plural I (noi)
  • gâdilăm
(să)
  • gâdilăm
  • gâdilam
  • gâdilarăm
  • gâdilaserăm
  • gâdilasem
a II-a (voi)
  • gâdilați
(să)
  • gâdilați
  • gâdilați
  • gâdilarăți
  • gâdilaserăți
  • gâdilaseți
a III-a (ei, ele)
  • gâdilă
(să)
  • gâdile
  • gâdilau
  • gâdila
  • gâdilaseră
gâzuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghidila
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghidili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâdeli
  • gâdelire
  • gâdelit
  • gâdelitu‑
  • gâdelind
  • gâdelindu‑
singular plural
  • gâdelă
  • gâdeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâdel
(să)
  • gâdel
  • gâdeleam
  • gâdelii
  • gâdelisem
a II-a (tu)
  • gâdeli
(să)
  • gâdeli
  • gâdeleai
  • gâdeliși
  • gâdeliseși
a III-a (el, ea)
  • gâdelă
(să)
  • gâdele
  • gâdelea
  • gâdeli
  • gâdelise
plural I (noi)
  • gâdelim
(să)
  • gâdelim
  • gâdeleam
  • gâdelirăm
  • gâdeliserăm
  • gâdelisem
a II-a (voi)
  • gâdeliți
(să)
  • gâdeliți
  • gâdeleați
  • gâdelirăți
  • gâdeliserăți
  • gâdeliseți
a III-a (ei, ele)
  • gâdelă
(să)
  • gâdele
  • gâdeleau
  • gâdeli
  • gâdeliseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâdili
  • gâdilire
  • gâdilit
  • gâdilitu‑
  • gâdilind
  • gâdilindu‑
singular plural
  • gâdilă
  • gâdiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâdil
(să)
  • gâdil
  • gâdileam
  • gâdilii
  • gâdilisem
a II-a (tu)
  • gâdili
(să)
  • gâdili
  • gâdileai
  • gâdiliși
  • gâdiliseși
a III-a (el, ea)
  • gâdilă
(să)
  • gâdile
  • gâdilea
  • gâdili
  • gâdilise
plural I (noi)
  • gâdilim
(să)
  • gâdilim
  • gâdileam
  • gâdilirăm
  • gâdiliserăm
  • gâdilisem
a II-a (voi)
  • gâdiliți
(să)
  • gâdiliți
  • gâdileați
  • gâdilirăți
  • gâdiliserăți
  • gâdiliseți
a III-a (ei, ele)
  • gâdilă
(să)
  • gâdile
  • gâdileau
  • gâdili
  • gâdiliseră
Intrare: gâdilare
gâdilare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâdilare
  • gâdilarea
plural
  • gâdilări
  • gâdilările
genitiv-dativ singular
  • gâdilări
  • gâdilării
plural
  • gâdilări
  • gâdilărilor
vocativ singular
plural
gâdilire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâdilire
  • gâdilirea
plural
  • gâdiliri
  • gâdilirile
genitiv-dativ singular
  • gâdiliri
  • gâdilirii
plural
  • gâdiliri
  • gâdilirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gâdila gâdilare gâzuli ghidila ghidili gâdeli gâdili

  • 1. A produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Trag de cozi cîte-o răchită, gîdil mînjii subt bărbie. LESNEA, A. 141.
      surse: DLRLC
    • Își înecă vorbele din urmă într-un rîs artificial, din gît, ca și cum l-ar fi gîdilat cineva. VLAHUȚĂ, O. A. III 59.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat A produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: flata attach_file un exemplu
    exemple
    • Mirosul de friptură îmi gîdila nările, iar gura îmi lăsa apă. BART, E. 279.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba bulgară gădel mi je „mă gâdilă”
    surse: DEX '98 DEX '09

gâdilare gâdilire

etimologie:

  • vezi gâdila
    surse: DEX '98 DEX '09