24 de definiții pentru fuscel fușcel fuștel (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

FUSCÉL, fuscei, s. m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergelele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [Var.: fușcél, fuștél s. m.] – Lat. *fusticellus (< fustis „băț, țăruș”).

FUSCÉL, fuscei, s. m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergelele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [Var.: fușcél, fuștél s. m.] – Lat. *fusticellus (< fustis „băț, țăruș”).

FUSCÉL, fuscei, s. m. (Și în forma fuștel) 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. Ițele atîrnă de un băț numit fuștel. ȘEZ. VIII 146. 2. Fiecare din vergelele orizontale ale unei scări de lemn. Să se lase sărutată De atîtea ori deodată Cîți fuștei la scară sînt. COȘBUC, P. I. 201. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. Delii ce rup ursul în două parc-ar rupe un fuștei de ceapă. DELAVRANCEA, V. V. 219. – Variante: fușcél, fuștél (pl. și: (n.) fușteie, SLAVICI, N. I 54) s. m.

fuscél s. m., pl. fuscéi, art. fuscéii

FUSCÉL s. (TEHN.) 1. spiță, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (~ al unei scări de lemn.) 2. vergea, (reg.) joardă. (~ la războiul de țesut.) 3. (prin Transilv.) șiștoare. (~ la loitre.)

FUSCÉL s. v. bâtă, ciomag, cotoc, fofează, măciucă.

fuscél (fuscéi), s. m.1. Vergea, nuia. – 2. Treaptă de scară. – 3. Vergea în general (la greblă, la loitra carului, la mașina de urzit). – 4. Tulpina de ceapă. – 5. Par, prăjină. – Var. fușcel, fuștel, fuștei. Lat. *fustĭcĕllus, dim. de la fustis (Candrea-Dens., 706; cf. Pușcariu 691; REW 3618; DAR). Fușoi, s. m. (tulpină) este rezultatul unei reduceri de la *fuscioi, ca fușeu, s. m. (șipcă, stinghie), de la *fusceu. Fîștiu, s. m. (tulpina de usturoi), pus în legătură de DAR cu fuște, este o var. contaminată de încrucișarea cu fîș. Der. foșălui, vb. (Bucov., a scărmăna lîna), probabil în loc de *fuscelui „a trece lîna printre dinții (fuscei) dărăcitorului”; foșălău, s. n. (Bucov., dărăcitor). – Din rom. provine mag. fustély (Candrea, Elemente, 404). Cf. fuște.

FUSCÉL ~i m. 1) Fiecare dintre barele orizontale ale unei scări de lemn. 2) Vergea de lemn având diferite întrebuințări. /<lat. fusticellus

FUȘTÉL s. v. spetează.

În original este FUSTÉL, dar celelalte surse nu atestă această variantă. - gall

fușteiu (fuștel) m. 1. pl. bețele vărîte între firele natrei; 2. cotor de ceapă; 3. Tr. spetează de scară, de loitră. [Lit. fuște mic; v. fustaș].

fuștél m., pl. (lat. fûstellus, dim. d. fûstis, fuste. De aicĭ vine ung. fuately). Par maĭ mic. Cotor de ceapă (acela care poartă semințele). Spetează, treaptă de scară mobilă. Traversă la scoarța (laturea) căruțeĭ. Bețișor care separă ițele la stativă (numită și furcel). – Și fușcel m., și fușteĭ, n., pl. eĭe.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FUSCÉL s. (TEHN.) 1. spiță, treaptă, (reg.) cui, prétcă, stínghie. (~ al unei scări de lemn.) 2. vergea, (reg.) joárdă. (~ la războiul de țesut.) 3. (prin Transilv.) șiștoáre. (~ la loitre.)

Intrare: fuscel
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fuscel fuscelul
plural fuscei fusceii
genitiv-dativ singular fuscel fuscelului
plural fuscei fusceilor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fușcel fușcelul
plural fușcei fușceii
genitiv-dativ singular fușcel fușcelului
plural fușcei fușceilor
vocativ singular
plural
Plural și (neutru) fușteie.
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fuștel fuștelul
plural fuștei fușteii
genitiv-dativ singular fuștel fuștelului
plural fuștei fușteilor
vocativ singular
plural

fuscel fușcel fuștel

  • 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: joardă vergea un exemplu
    exemple
    • Ițele atîrnă de un băț numit fuștel. ȘEZ. VIII 146.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Vergea de lemn având diferite întrebuințări.
      surse: NODEX
  • 2. Fiecare dintre vergelele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Să se lase sărutată De atîtea ori deodată Cîți fuștei la scară sînt. COȘBUC, P. I. 201.
      surse: DLRLC
  • 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. rar Cotor de ceapă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Delii ce rup ursul în două parc-ar rupe un fuștei de ceapă. DELAVRANCEA, V. V. 219.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *fusticellus (din fustis „băț, țăruș”).
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX