fuscel fușcel fuștel

fuscel

  • 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: joardă vergea un exemplu
    exemple
    • Ițele atîrnă de un băț numit fuștel. ȘEZ. VIII 146.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Vergea de lemn având diferite întrebuințări.
      surse: NODEX
  • 2. Fiecare dintre vergelele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Să se lase sărutată De atîtea ori deodată Cîți fuștei la scară sînt. COȘBUC, P. I. 201.
      surse: DLRLC
  • 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. Cotor de ceapă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC rar un exemplu
    exemple
    • Delii ce rup ursul în două parc-ar rupe un fuștei de ceapă. DELAVRANCEA, V. V. 219.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *fusticellus (din fustis „băț, țăruș”).
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

12 definiții

FUSCÉL s. (TEHN.) 1. spiță, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (~ al unei scări de lemn.) 2. vergea, (reg.) joardă. (~ la războiul de țesut.) 3. (prin Transilv.) șiștoare. (~ la loitre.)

FUSCÉL s. v. bâtă, ciomag, cotoc, fofează, măciucă.

fuscél (fuscéi), s. m.1. Vergea, nuia. – 2. Treaptă de scară. – 3. Vergea în general (la greblă, la loitra carului, la mașina de urzit). – 4. Tulpina de ceapă. – 5. Par, prăjină. – Var. fușcel, fuștel, fuștei. Lat. *fustĭcĕllus, dim. de la fustis (Candrea-Dens., 706; cf. Pușcariu 691; REW 3618; DAR). Fușoi, s. m. (tulpină) este rezultatul unei reduceri de la *fuscioi, ca fușeu, s. m. (șipcă, stinghie), de la *fusceu. Fîștiu, s. m. (tulpina de usturoi), pus în legătură de DAR cu fuște, este o var. contaminată de încrucișarea cu fîș. Der. foșălui, vb. (Bucov., a scărmăna lîna), probabil în loc de *fuscelui „a trece lîna printre dinții (fuscei) dărăcitorului”; foșălău, s. n. (Bucov., dărăcitor). – Din rom. provine mag. fustély (Candrea, Elemente, 404). Cf. fuște.

FUȘTÉL s. v. spetează.

În original este FUSTÉL, dar celelalte surse nu atestă această variantă. - gall

fușteiu (fuștel) m. 1. pl. bețele vărîte între firele natrei; 2. cotor de ceapă; 3. Tr. spetează de scară, de loitră. [Lit. fuște mic; v. fustaș].

fuștél m., pl. (lat. fûstellus, dim. d. fûstis, fuste. De aicĭ vine ung. fuately). Par maĭ mic. Cotor de ceapă (acela care poartă semințele). Spetează, treaptă de scară mobilă. Traversă la scoarța (laturea) căruțeĭ. Bețișor care separă ițele la stativă (numită și furcel). – Și fușcel m., și fușteĭ, n., pl. eĭe.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

fuscél s. v. BÎTĂ. CIOMAG. COTOC. FOFEAZĂ. MĂCIUCĂ.

FUSCÉL s. (TEHN.) 1. spiță, treaptă, (reg.) cui, prétcă, stínghie. (~ al unei scări de lemn.) 2. vergea, (reg.) joárdă. (~ la războiul de țesut.) 3. (prin Transilv.) șiștoáre. (~ la loitre.)

fuștél s. v. SPETEAZĂ.

În original este fustél, dar celelalte surse nu atestă această variantă. - gall

fuștél, feștei, (fuscel), s.m. – 1. Vergea, nuia. 2. Treaptă la scara de lemn. 3. (pl.) Nuiele verticale de urzit, la împletirea coșurilor (Stoica, Pop, 1984; Lăpuș). 4. (pl.) Vergele trecute prin firul de urzeală la războiul de țesut. 5. (astr.) Fuștei, numele unei constelații: „Răsărit-o Fușteii, / Frumușei ca și domnii” (Bilțiu, 1990: 8). – Var. a lui fuscel < lat. *fusticellus (< lat. fustis „băț, țăruș”) (Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. fustély (Candrea, cf. DER).

fuștél, feștei, (fuscel), s.n. – 1. Vergea, nuia. 2. Treaptă la scară. 3. (pl.) Nuiele verticale de urzit, la împletirea coșurilor (Stoica, Pop 1984; Lăpuș). 4. (pl.) Vergele trecute prin firul de urzeală la războiul de țesut. 5. (astr.) Fuștei, numele unei constelații: „Răsărit-o Fușteii, / Frumușei ca și domnii” (Bilțiu 1990: 8). – Lat. *fusticellus (< fustis „băț, țăruș„).

Intrare: fuscel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fuscel fuscelul
plural fuscei fusceii
genitiv-dativ singular fuscel fuscelului
plural fuscei fusceilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M12) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fușcel fușcelul
plural fușcei fușceii
genitiv-dativ singular fușcel fușcelului
plural fușcei fușceilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M12)
Plural și (neutru) fușteie.
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fuștel fuștelul
plural fuștei fușteii
genitiv-dativ singular fuștel fuștelului
plural fuștei fușteilor
vocativ singular
plural

12 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

FUSCÉL, fuscei, s. m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergelele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [Var.: fușcél, fuștél s. m.] – Lat. *fusticellus (< fustis „băț, țăruș”).

FUSCÉL, fuscei, s. m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergelele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [Var.: fușcél, fuștél s. m.] – Lat. *fusticellus (< fustis „băț, țăruș”).

FUSCÉL, fuscei, s. m. (Și în forma fuștel) 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. Ițele atîrnă de un băț numit fuștel. ȘEZ. VIII 146. 2. Fiecare din vergelele orizontale ale unei scări de lemn. Să se lase sărutată De atîtea ori deodată Cîți fuștei la scară sînt. COȘBUC, P. I. 201. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. Delii ce rup ursul în două parc-ar rupe un fuștei de ceapă. DELAVRANCEA, V. V. 219. – Variante: fușcél, fuștél (pl. și: (n.) fușteie, SLAVICI, N. I 54) s. m.

fuscél s. m., pl. fuscéi, art. fuscéii

FUSCÉL ~i m. 1) Fiecare dintre barele orizontale ale unei scări de lemn. 2) Vergea de lemn având diferite întrebuințări. /<lat. fusticellus

FUȘCÉL s. m. v. fuscel.

FUȘTÉL s. m. v. fuscel.