23 de definiții pentru fuscel fușcel fuștel (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUSCÉL, fuscei, s. m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergelele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [Var.: fușcél, fuștél s. m.] – Lat. *fusticellus (< fustis „băț, țăruș”).

FUSCÉL, fuscei, s. m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergelele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [Var.: fușcél, fuștél s. m.] – Lat. *fusticellus (< fustis „băț, țăruș”).

fuscel sm [At: SLAVICI, N. I, 54 / V: fușcel, fuștel, fuștei / Pl: ~ei / E: ml *fusticellus (< fustis „băț”, „țăruș”] (Mpl) 1 Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut Si: vergea, joardă. 2 (Ast; reg) Numele unei constelații formate din două linii paralele de câte trei stele (a cărei dispunere amintește de cea a fusceilor (1). 3 Fofează (8). 4 Parte a grapei nedefinită mai îndeaproape. 5 Speteaza loitrei la car. 6 Fiecare dintre vergelele verticale care formează loitrele unui car. 7 Fiecare dintre șipcile pridvorului, gardului sau ale altor îngrădituri Si: ostreț. 8 Fiecare dintre vergelele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 9 (Rar) Cotor de ceapă.

FUSCÉL, fuscei, s. m. (Și în forma fuștel) 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. Ițele atîrnă de un băț numit fuștel. ȘEZ. VIII 146. 2. Fiecare din vergelele orizontale ale unei scări de lemn. Să se lase sărutată De atîtea ori deodată Cîți fuștei la scară sînt. COȘBUC, P. I. 201. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. Delii ce rup ursul în două parc-ar rupe un fuștei de ceapă. DELAVRANCEA, V. V. 219. – Variante: fușcél, fuștél (pl. și: (n.) fușteie, SLAVICI, N. I 54) s. m.

FUSCÉL ~i m. 1) Fiecare dintre barele orizontale ale unei scări de lemn. 2) Vergea de lemn având diferite întrebuințări. /<lat. fusticellus

FUȘCÉL s. m. v. fuscel.

FUȘTÉL s. m. v. fuscel.

fușteiu (fuștel) m. 1. pl. bețele vărîte între firele natrei; 2. cotor de ceapă; 3. Tr. spetează de scară, de loitră. [Lit. fuște mic; v. fustaș].

fuștél m., pl. (lat. fûstellus, dim. d. fûstis, fuste. De aicĭ vine ung. fuately). Par maĭ mic. Cotor de ceapă (acela care poartă semințele). Spetează, treaptă de scară mobilă. Traversă la scoarța (laturea) căruțeĭ. Bețișor care separă ițele la stativă (numită și furcel). – Și fușcel m., și fușteĭ, n., pl. eĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fuscél s. m., pl. fuscéi, art. fuscéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUSCÉL s. v. bâtă, ciomag, cotoc, fofează, măciucă.

FUSCÉL s. (TEHN.) 1. spiță, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (~ al unei scări de lemn.) 2. vergea, (reg.) joardă. (~ la războiul de țesut.) 3. (prin Transilv.) șiștoare. (~ la loitre.)

fuscel s. v. BÎTĂ. CIOMAG. COTOC. FOFEAZĂ. MĂCIUCĂ.

FUSCEL s. (TEHN.) 1. spiță, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (~ al unei scări de lemn.) 2. vergea, (reg.) joardă. (~ la războiul de țesut.) 3. (prin Transilv.) șiștoare. (~ la loitre.)

FUȘTÉL s. v. spetează.[1]

  1. În original este FUSTÉL, dar celelalte surse nu atestă această variantă. — gall

fuștel s. v. SPETEAZĂ.[1]

  1. În original este fustel, dar celelalte surse nu atestă această variantă. — gall

arată toate definițiile

Intrare: fuscel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fuscel
  • fuscelul
  • fuscelu‑
plural
  • fuscei
  • fusceii
genitiv-dativ singular
  • fuscel
  • fuscelului
plural
  • fuscei
  • fusceilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fușcel
  • fușcelul
  • fușcelu‑
plural
  • fușcei
  • fușceii
genitiv-dativ singular
  • fușcel
  • fușcelului
plural
  • fușcei
  • fușceilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M12)
Plural și (neutru) fușteie.
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fuștel
  • fuștelul
  • fuștelu‑
plural
  • fuștei
  • fușteii
genitiv-dativ singular
  • fuștel
  • fuștelului
plural
  • fuștei
  • fușteilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fuscel fușcel fuștel

  • 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: joardă vergea attach_file un exemplu
    exemple
    • Ițele atîrnă de un băț numit fuștel. ȘEZ. VIII 146.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Vergea de lemn având diferite întrebuințări.
      surse: NODEX
  • 2. Fiecare dintre vergelele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Să se lase sărutată De atîtea ori deodată Cîți fuștei la scară sînt. COȘBUC, P. I. 201.
      surse: DLRLC
  • 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. rar Cotor de ceapă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Delii ce rup ursul în două parc-ar rupe un fuștei de ceapă. DELAVRANCEA, V. V. 219.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *fusticellus (din fustis „băț, țăruș”).
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX