fundac [At: JAHRESBER. III, 316 / Pl: ~aci sm, ~uri, (rar) ~ace sn / E: fund + -ac] 1 am (Buc) Scurt. 2 am (Buc) Gros și greoi. 3 sm (Orn) Cufundar (Podiceps cristatus). 4 sm (Orn) Cufundar-mare (Colymbus septentrionalis). 5 sm (Orn) Bâtlan (Ardea cinerea). 6 sn (Reg) Așternut de paie pe care se ridică stogurile Si: (reg) fundei (3). 7 sn (Reg) Căpiță de fân. 8 sn (Reg) Pieptar confecționat din piele de oaie. 9 sn Fundătură (1).

FUNDAC I. sm. 🐦1 Numele mai multor varietăți de păsări fără coadă, din ordinul palmipedelor; pot sta numai vertical pe pămînt și înnoată foarte iute, cufundîndu-și corpul aproape în întregime în apă, din care pricină se numesc și „cufundari” (Podiceps cristatus) (🖼 2234): (p. minor, p. nigricollis, p. rubricollis) ¶ 2 = BODÎRLĂU ¶ ¶ II. (pl. -ace) sn. 1 🚜 Partea de desubt a unei clăi, podină ¶ 2 Băn. Un fel de cojoc fără mîneci [fund].

FUNDAC², fundacuri, s. n. 1. Așternut de paie pe care se fac stogurile. 2. Fundătură. Trecătorul se rătăcea... în uliți, ulicioare și fundacuri cotite. SADOVEANU, Z. C. 79. ♦ Înfundătură. Sus, către fundacul arinilor, trosnetul ghețurilor, la adîncimi, s-auzea ca un depărtat muget. CAMILAR, N. II 336.

FUNDAC¹, fundaci, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări călătoare. V. bodîrlău, cufundar.

FUNDAC² ~ci m. v. CUFUNDAR. /fund + suf. ~ac

FUNDAC¹ ~uri n. rar 1) v. FUNDĂTURĂ. 2) Bază, constând dintr-un așternut de paie vechi, pe care se clădește un stog. /fund + suf. ~ac

1) fundác m. Cufundac. V. corcodel 1.

2) fundác n., pl. e (d. fund). Nord. Înfundătură, fundătură, stradă înfundată. Cantină orĭ han (pe cîmp). Șiră de paĭe. V. impas.

BODÎRLĂU¹, BODÎRLAN sm. 🐦 1 Soiu de rață cu penele negre, strălucitoare, împestrițate pe spate cu puncte albe; pîntecele e alb, iar la gît are un fel de guler de aceeași culoare; trăește în apă; numită și „corcodel-mare”, „fundac-mare”, „cufundar” sau „scufundaciu” (Colymbus arcticus; C. septentrionalis) (🖼 525): din distanță în distanță cîte un bodîrlău își arată capul (ODOB.) ¶ 2 – RAȚĂ-FERESTRĂU ¶ 3 – FUNDAC.

FUNDEIU (pl. -eie) sn. 1 Trans. Maram. (VIC.) (BRL.) 🚜FUNDAC II. 1 ¶ 2 🫀 O parte a intestinului (R.-COD.).

❍ FUNDUREIU sm., FUNDURIE sf. Trans. (VIC.) (PȘC.) 🚜 = FUNDAC II. 1.

cufundác, fundác și cufundár m. (d. cufund). Un fel de lișiță c’un moț de pene albe în prejuru capuluĭ, numită și bodîrlăŭ (colymbus). Un fel de rață sălbatică cu pene negre lucitoare și pîntecele alb, numită și corcodel (pódiceps).

fundac² (pasăre) s. m., pl. fundaci

fundac¹ (fundătură; așternut de paie) s. n., pl. fundacuri

fundac¹ (pasăre) s. m., pl. fundaci

fundac² (fundătură, așternut de paie) s. n., pl. fundacuri

fundac (zool.) s. m., pl. fundaci

fundac (fundătură, așternut de paie) s. n., pl. fundacuri

FUNDAC s. v. alee, bodârlău, corcodel, cufundar, fundătură, intrare.

fundac s. v. ALEE. BODÎRLĂU. CORCODEL. CUFUNDAR. FUNDĂTURĂ. INTRARE.

fundác, s.n. (înv.) Fundătură. ■ (top.) Fundac, pădure în Săcel. – Din fund „locul unde se închide o vale, o depresiune” + suf. -ac (Scriban, MDA).

fundac, s.n. – (înv.) Fundătură. ♦ (top.) Fundac, pădure în Săcel (Vișovan, 2005). – Din fund „locul unde se închide o vale, o depresiune” + suf. -ac (Scriban, DEX, MDA).