fundac [At: JAHRESBER. III, 316 / Pl: ~aci sm, ~uri, (rar) ~ace sn / E: fund + -ac] 1 am (Buc) Scurt. 2 am (Buc) Gros și greoi. 3 sm (Orn) Cufundar (Podiceps cristatus). 4 sm (Orn) Cufundar-mare (Colymbus septentrionalis). 5 sm (Orn) Bâtlan (Ardea cinerea). 6 sn (Reg) Așternut de paie pe care se ridică stogurile Si: (reg) fundei (3). 7 sn (Reg) Căpiță de fân. 8 sn (Reg) Pieptar confecționat din piele de oaie. 9 sn Fundătură (1).

FUNDÁC², fundacuri, s. n. 1. Așternut de paie pe care se fac stogurile. 2. Fundătură. Trecătorul se rătăcea... în uliți, ulicioare și fundacuri cotite. SADOVEANU, Z. C. 79. ♦ Înfundătură. Sus, către fundacul arinilor, trosnetul ghețurilor, la adîncimi, s-auzea ca un depărtat muget. CAMILAR, N. II 336.

FUNDÁC¹, fundaci, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări călătoare. V. bodîrlău, cufundar.

FUNDÁC² ~ci m. v. CUFUNDAR. /fund + suf. ~ac

FUNDÁC¹ ~uri n. rar 1) v. FUNDĂTURĂ. 2) Bază, constând dintr-un așternut de paie vechi, pe care se clădește un stog. /fund + suf. ~ac

1) fundác m. Cufundac. V. corcodel 1.

2) fundác n., pl. e (d. fund). Nord. Înfundătură, fundătură, stradă înfundată. Cantină orĭ han (pe cîmp). Șiră de paĭe. V. impas.

cufundác, fundác și cufundár m. (d. cufund). Un fel de lișiță c’un moț de pene albe în prejuru capuluĭ, numită și bodîrlăŭ (colymbus). Un fel de rață sălbatică cu pene negre lucitoare și pîntecele alb, numită și corcodel (pódiceps).

fundác¹ (pasăre) s. m., pl. fundáci

fundác² (fundătură, așternut de paie) s. n., pl. fundácuri

fundác (fundătură, așternut de paie) s. n., pl. fundácuri

fundác (zool.) s. m., pl. fundáci

FUNDÁC s. v. alee, bodârlău, corcodel, cufundar, fundătură, intrare.

fundac s. v. ALEE. BODÎRLĂU. CORCODEL. CUFUNDAR. FUNDĂTURĂ. INTRARE.

fundác, s.n. – (înv.) Fundătură. ♦ (top.) Fundac, pădure în Săcel (Vișovan, 2005). – Din fund „locul unde se închide o vale, o depresiune” + suf. -ac (Scriban, DEX, MDA).