15 definiții pentru funciar fonciar funduar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUNCIÁR, -Ă, funciari, -e, adj. Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi imobiliare. ◊ Fond funciar = totalitatea suprafețelor de teren (inclusiv terenurile acoperite de ape) aflate între granițele unei țări, ale unei unități administrativ-teritoriale sau aparținând unei unități agricole. Impozit funciar = impozit pe care îl plătește cineva pentru un teren care se află în proprietatea sa. Carte funciară = registru oficial în care se inventariază toate proprietățile de pământ individuale din cuprinsul unei regiuni, menționându-se numele proprietarului, suprafața terenului și vecinătățile; carte funduară. ♦ Fig. Care aparține naturii, firii cuiva; de bază. [Pr.: -ci-ar] – După fr. foncier.

funciar, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 124 / P: ~ci-ar / V: fon~ / Pl: ~i, ~e / E: fr foncier] 1 Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi imobiliare. 2 (Îs) Fond ~ Totalitatea suprafețelor de teren aflate între granițele unei țări sau ale unei unități administrativ-teritoriale. 3 (Îs) Impozit ~ Impozit pe care îl plătește cineva pentru un teren care se află în proprietatea sa. 4 (Îs) Carte ~ă Registru oficial în care se inventariază toate proprietățile de pământ individuale din cuprinsul unei regiuni, menționându-se numele proprietarului, suprafața terenului și vecinătățile Si: (înv) carte funduară. 5 (Fig) Care aparține naturii cuiva Si: intrinsec. 6 (Fig) Fundamental.

FUNCIÁR, -Ă, funciari, -e, adj. Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi imobiliare. ◊ Fond funciar = totalitatea suprafețelor de teren aflate între granițele unei țări, unei unități administrativ-teritoriale sau ale unei unități agricole. Impozit funciar = impozit pe care îl plătește cineva pentru un teren care se află în proprietatea sa. Carte funciară = registru oficial în care se inventariază toate proprietățile de pământ individuale din cuprinsul unei regiuni, menționându-se numele proprietarului, suprafața terenului și vecinătățile; carte funduară. ◊ Fig. Care aparține naturii, firii cuiva; de bază. [Pr.: -ci-ar] – După fr. foncier.

FUNCIÁR, -Ă, funciari, -e, adj. Care se referă la proprietatea particulară asupra pămîntului sau la averi imobiliare. Impozit funciar. Rentă funciară. Creditul funciar urban.Carte funciară = registru în care se intabulează toate proprietățile de pămînt individuale ale unei regiuni, menționîndu-se numele proprietarului, suprafața și vecinătățile. – Pronunțat: -ci-ar.

FUNCIÁR, -Ă adj. 1. Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi imobiliare. 2. Care caracterizează natura cuiva, care formează fondul; temeinic, solid. [Pron. -ci-ar. / < fr. foncier].

FUNCIÁR, -Ă adj. 1. referitor la terenuri, la averi imobiliare. 2. (fig.) care aparține naturii, structurii intime a cuiva, care formează fondul; de bază. (< fr. foncier)

FUNCIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru proprietatea particulară asupra pământului sau asupra bunurilor materiale imobile. Rentă ~ă. 2) fig. Care aparține firii, naturii, esenței unui lucru, unui fapt etc. [Sil. -ci-ar] /<fr. foncier

fonciar a. privitor la imobile: proprietate fonciară. V. credit.

*fonciár, -ă adj. (fr. foncier, d. fonds, lat. fundus, moșie. V. fund). De moșie: proprietate fonciară; proprietar, impozit fonciar. S. n., pl. urĭ saŭ e. Ĭmpozit fonciar. – Fals funciar, adj. și foncieră, subst. – Și funduar (după lat. fundus).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

funciár (-ci-ar) adj. m., pl. funciári; f. funciáră, pl. funciáre

funciár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. funciári; f. sg. funciáră, pl. funciáre

Intrare: funciar
funciar adjectiv
  • silabație: fun-ci-ar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • funciar
  • funciarul
  • funciaru‑
  • funcia
  • funciara
plural
  • funciari
  • funciarii
  • funciare
  • funciarele
genitiv-dativ singular
  • funciar
  • funciarului
  • funciare
  • funciarei
plural
  • funciari
  • funciarilor
  • funciare
  • funciarelor
vocativ singular
plural
fonciar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
funduar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

funciar fonciar funduar

  • 1. Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi imobiliare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Impozit funciar. Rentă funciară. Creditul funciar urban.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fond funciar = totalitatea suprafețelor de teren (inclusiv terenurile acoperite de ape) aflate între granițele unei țări, ale unei unități administrativ-teritoriale sau aparținând unei unități agricole.
      surse: DEX '09
    • 1.2. Impozit funciar = impozit pe care îl plătește cineva pentru un teren care se află în proprietatea sa.
      surse: DEX '09
    • 1.3. Carte funciară = registru oficial în care se inventariază toate proprietățile de pământ individuale din cuprinsul unei regiuni, menționându-se numele proprietarului, suprafața terenului și vecinătățile; carte funduară.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.4. figurat Care aparține naturii, firii cuiva; de bază.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: solid (adj.) temeinic

etimologie: