2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FUNAMBUL, -Ă, funambuli, -e, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care merge sau dansează pe sârmă. – Din fr. funambule.
FUNAMBUL, -Ă, funambuli, -e, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care merge sau dansează pe sârmă. – Din fr. funambule.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
funambul, ~ă smf, a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr funambule] (Rar) 1-2 (Acrobat) care merge sau dansează pe sârmă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FUNAMBUL s.m. (Liv.) Dansator pe sîrmă. [< fr. funambule, cf. lat. funis – funie, ambulare – a merge].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FUNAMBUL s. m. dansator pe sârmă. (< fr. funambule)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FUNAMBUL ~ă ( ~i, ~e) și substantival livr. (despre persoane) Care umblă pe funie sau pe sârmă. /<fr. funambule
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*funámbul, -ă s, pl. lĭ, le (lat. funámbulus, d. funis, funie, și ambulare, a umbla. Cp. cu geambaș. V. somnambul). Acrobat, care umblă pe funie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
funambul (rar) adj. m., s. m., pl. funambuli; adj. f., s. f. funambulă, pl. funambule
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
funambul (rar) adj. m., s. m., pl. funambuli; adj. f., s. f. funambulă, pl. funambule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
funambul adj. m., s. m., pl. funambuli; f. sg. funambulă, g.-d. art. funambulei, pl. funambule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
funambul, funambulisubstantiv masculin funambulă, funambulesubstantiv feminin funambul, funambulăadjectiv
- 1. (Persoană) care merge sau dansează pe sârmă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- funambule DEX '09 DEX '98 DN