11 definiții pentru fulgurație fulgurațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FULGURÁȚIE, fulgurații, s. f. 1. Iluminație bruscă a cerului neînsoțită de tunet, produsă de o descărcare electrică în regiunile înalte ale atmosferei. 2. (Med.; în sintagma) Fulgurație electrică = metodă de tratare a rănilor prin aplicare de scântei electrice de înaltă frecvență. [Var.: fulgurațiúne s. f.] – Din fr. fulguration, lat. fulguratio, -onis.

FULGURÁȚIE, fulgurații, s. f. 1. Iluminație bruscă a cerului neînsoțită de tunet, produsă de o descărcare electrică în regiunile înalte ale atmosferei. 2. (Med.; în sintagma) Fulgurație electrică = metodă de tratare a rănilor prin aplicare de scântei electrice de înaltă frecvență. [Var.: fulgurațiúne s. f.] – Din fr. fulguration, lat. fulguratio, -onis.

fulgurație sf [At: EMINESCU, N. 106 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr fulguration, lat fulguratio, -onis] 1 Iluminație bruscă a cerului neînsoțită de tunet, produsă de o descărcare electrică în regiunile înalte ale atmosferei. 2 (Med; îs) ~ electrică Metodă de tratare a rănilor prin aplicare de scântei electrice de înaltă frecvență.

FULGURÁȚIE, fulgurații, s. f. 1. Iluminație bruscă a cerului neînsoțită de tunet, produsă de o descărcare electrică în regiunile depărtate ale atmosferei. 2. (Med.; în expr.) Fulgurație electrică = metodă de tratare a rănilor prin aplicare de scîntei electrice de înaltă frecvență. Plaga se vindecă după două ședințe de fulgurație electrică. Variantă: fulgurațiúne (pronunțat -ți-u-) (EMINESCU, N. 106) s. f.

FULGURÁȚIE s.f. 1. Fulgerare fără tunet în regiunile înalte ale atmosferei. 2. Scânteie electrică de înaltă frecvență folosită pentru cauterizări. [Gen. -iei, var. fulgurațiune s.f. / cf. fr. fulguration, lat. fulguratio].

FULGURÁȚIE s. f. 1. fulgere fără tunet în regiunile înalte ale atmosferei. 2. scânteie electrică de înaltă frecvență pentru cauterizări. 3. (fig.) emanație bruscă. (< fr. fulguration, lat. fulguratio)

FULGURÁȚIE ~i f. Proces de iluminare bruscă a cerului, fără tunet (descărcarea electrică fiind produsă în regiunile înalte ale atmosferei). ◊ ~ electrică metodă de tratament al rănilor cu ajutorul scanteilor electrice de înaltă frecvență. [Art. fulgurația; G.-D. fulgurației; Sil. -ți-e] /<fr. fulguration, lat. fulguratio, ~onis

FULGURAȚIÚNE s. f. v. fulgurație.

FULGURAȚIÚNE s. f. v. fulgurație.

fulgurațiune sf vz fulgurație

FULGURAȚIÚNE s.f. v. fulgurație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fulguráție (-ți-e) s. f., art. fulguráția (-ți-a), g.-d. art. fulguráției; pl. fulguráții, art. fulguráțiile (-ți-i-)

fulguráție s. f. (sil. -ți-e), art. fulguráția (sil. -ți-a), g.-d. art. fulguráției; pl. fulguráții, art. fulguráțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: fulgurație
fulgurație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fulgurație
  • fulgurația
plural
  • fulgurații
  • fulgurațiile
genitiv-dativ singular
  • fulgurații
  • fulgurației
plural
  • fulgurații
  • fulgurațiilor
vocativ singular
plural
fulgurațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fulgurațiune
  • fulgurațiunea
plural
  • fulgurațiuni
  • fulgurațiunile
genitiv-dativ singular
  • fulgurațiuni
  • fulgurațiunii
plural
  • fulgurațiuni
  • fulgurațiunilor
vocativ singular
plural

fulgurație fulgurațiune

  • 1. Iluminație bruscă a cerului neînsoțită de tunet, produsă de o descărcare electrică în regiunile înalte ale atmosferei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. medicină (în) sintagmă Fulgurație electrică = metodă de tratare a rănilor prin aplicare de scântei electrice de înaltă frecvență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Plaga se vindecă după două ședințe de fulgurație electrică.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Emanație bruscă.
    surse: MDN '00

etimologie: