9 definiții pentru fulgarin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FULGARÍN, fulgarine, s. n. Manta, pardesiu de ploaie, confecționat dintr-un material impermeabil; impermeabil. – Denumire comercială.

FULGARÍN, fulgarine, s. n. Manta, pardesiu de ploaie, confecționat dintr-un material impermeabil; impermeabil. – Denumire comercială.

fulgarin sn [At: DEX / Pl: ~e / E: dc] Pardesiu de ploaie, confecționat dintr-un material impermeabil Si: impermeabil.

FULGARÍN s.n. Manta, pardesiu de ploaie; impermeabil. [Pl. -ne, -nuri. / nume comercial].

FULGARÍN s. n. manta, pardesiu de ploaie; impermeabil. (n. com.)

FULGARÍN ~e n. Haină confecționată dintr-o țesătură subțire impermeabilă (care se îmbracă, de obicei, pe ploaie). /Denumire comercială


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FULGARIN s. balon, balonzaid, fîș, impermeabil, manta, trenci. (Pe ploaie poartă ~.)

Intrare: fulgarin
fulgarin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fulgarin
  • fulgarinul
  • fulgarinu‑
plural
  • fulgarine
  • fulgarinele
genitiv-dativ singular
  • fulgarin
  • fulgarinului
plural
  • fulgarine
  • fulgarinelor
vocativ singular
plural
fulgarin2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fulgarin
  • fulgarinul
  • fulgarinu‑
plural
  • fulgarinuri
  • fulgarinurile
genitiv-dativ singular
  • fulgarin
  • fulgarinului
plural
  • fulgarinuri
  • fulgarinurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fulgarin

etimologie: