3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FULÁRE, fulări, s. f. Acțiunea de a fula; mișcare pendulară față de un plan perpendicular pe axa de rotație a unui corp rotitor; bătaie frontală. – V. fula.

FULÁRE, fulări, s. f. Acțiunea de a fula; mișcare pendulară față de un plan perpendicular pe axa de rotație a unui corp rotitor; bătaie frontală. – V. fula.

fulare sf [At: DEX / Pl: ~lări / E: fula] 1 Mișcare pendulară față de un plan perpendicular pe axa de rotație a unui corp rotitor. 2 Bătaie frontală.

FULÁRE s.f. Faptul de a fula. [< fula].

FULÁ, fulez, vb. I. Intranz. (Despre un corp în rotație) A se roti neregulat, având, pe lângă mișcarea de rotație, și o mișcare pendulară. – Din fr. fouler.

FULÁR, fulare, s. n. 1. Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură de lână, de mătase etc., care se poartă în jurul gâtului. 2. Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc. – Din fr. foulard.

FULÁR, fulare, s. n. 1. Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură de lână, de mătase etc., care se poartă în jurul gâtului. 2. Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc. – Din fr. foulard.

fula vi [At: DEX / Pzi: ~lez / E: fr fouler] (D. roți) A se roti neregulat, având, pe lângă mișcarea de rotație, și o mișcare pendulară.

fular sn [At: CAMIL PETRESCU, P. V. 8 / Pl: ~e / E: fr foulard] 1 Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură de lână, de mătase etc., care se poartă în jurul gâtului. 2 Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc.

FULÁ, fulez, vb. I. Intranz. (Despre roți) A se roti neregulat, având, pe lângă mișcarea de rotație, și o mișcare pendulară. – Din fr. fouler.[1]

  1. Forma fulez menționată de unele surse pare incorectă. Din explicații rezultă caracterul unipersonal al verbului. — gall

FULÁR, fulare, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte constînd dintr-o fîșie dreptunghiulară (uneori pătrată sau triunghiulară) de lînă, mătase etc., care se poartă la gît. Își puse fularul cafeniu. CAMIL PETRESCU, P. V. 8. 2. Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc. La o altă masă mare erau vreo două familii cu fete frumoase, îmbrăcate... în jerseuri sau fulare colorate. CAMIL PETRESCU, P. 125.

FULÁ vb. I. intr. (Despre roți) A se roti neregulat, având pe lângă mișcarea de rotație și o mișcare pendulară. [< fr. fouler].

FULÁR s.n. 1. Țesătură ușoară de mătase. 2. Fâșie (dreptunghiulară) de lână, de mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. [Pl. -re, var. fulard s.n. / < fr. foulard].

FULÁ vb. intr. (despre roți) a se roti neregulat, având o mișcare pendulară. (< fr. fouler)

FULÁR s. n. 1. țesătură ușoară de mătase. 2. fâșie de lână, mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. (< fr. foulard)

A FULÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre roți) A se roti neregulat, având, pe lângă o mișcare de rotație și o mișcare pendulară. /<fr. fouler

FULÁR ~e n. 1) Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură, care se poartă în jurul gâtului (pentru a-l apăra de frig.) 2) Țesătură subțire și moale de mătase. /<fr. foulard

*fulárd și -ár n. (fr. foulard). Un fel de stofă ușoară de matasă p. batiste, cravate ș. a. Basma cu care te legĭ la gît. V. baĭder.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fuláre s. f., g.-d. art. fulắrii; pl. fulắri

fuláre s. f., g.-d. art. fulării; pl. fulări

arată toate definițiile

Intrare: fulare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fulare
  • fularea
plural
  • fulări
  • fulările
genitiv-dativ singular
  • fulări
  • fulării
plural
  • fulări
  • fulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: fula
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fula
  • fulare
  • fulat
  • fulatu‑
  • fulând
  • fulându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • fulea
(să)
  • fuleze
  • fula
  • fulă
  • fulase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • fulea
(să)
  • fuleze
  • fulau
  • fula
  • fulaseră
Intrare: fular
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fular
  • fularul
  • fularu‑
plural
  • fulare
  • fularele
genitiv-dativ singular
  • fular
  • fularului
plural
  • fulare
  • fularelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fulard
  • fulardul
  • fulardu‑
plural
  • fularde
  • fulardele
genitiv-dativ singular
  • fulard
  • fulardului
plural
  • fularde
  • fulardelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fulare

  • 1. Acțiunea de a fula; mișcare pendulară față de un plan perpendicular pe axa de rotație a unui corp rotitor; bătaie frontală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi fula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

fula

  • 1. (Despre un corp în rotație) A se roti neregulat, având, pe lângă mișcarea de rotație, și o mișcare pendulară.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

fular fulard

  • 1. Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură de lână, de mătase etc., care se poartă în jurul gâtului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: șal attach_file un exemplu
    exemple
    • Își puse fularul cafeniu. CAMIL PETRESCU, P. V. 8.
      surse: DLRLC
  • 2. Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • La o altă masă mare erau vreo două familii cu fete frumoase, îmbrăcate... în jerseuri sau fulare colorate. CAMIL PETRESCU, P. 125.
      surse: DLRLC

etimologie: