2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÚȘTE, fuști, s. f. (Înv.) Suliță de lemn cu vârful de fier; lance. – Lat. fustis.

FÚȘTE, fuști, s. f. (Înv.) Suliță de lemn cu vârful de fier; lance. – Lat. fustis.

fuște sf [At: CORESI, PS. 246 / V: ~ti (Pl: ~tiuri) / Pl: ~ti, (3-4) și ~uri / E: ml fustis] 1 (Înv) Bâtă. 2 (Înv) Toiag. 3 (Reg) Prăjină groasă Si: (reg) paliță. 4 (Înv) Suliță de lemn cu vârful de fier Si: lance. 5 (Reg; îffuști) Baionetă.

FUȘTE ~i f. înv. Suliță de lemn, având la capăt un vârf de fier; lance. /<lat. fustis

fúște m., pl. fuștĭ (lat. fústis, băț, cĭomag; it. fusto, cotor, fr. fût, condac, patu puștiĭ. V. fuștel, prefuste, afet). Vechĭ. Cĭomag. Suliță. – Și fușt, n., pl. furĭ. – Și azĭ în Rț. fuște, m., fuștel (la ceapă și la războĭu de țesut).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fúște (înv.) s. f., g.-d. art. fúștii; pl. fuști

fúște s. f., g.-d. art. fúștii; pl. fuști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÚȘTE s. v. bâtă, ciomag, lance, măciucă, suliță.

fuște s. v. BÎTĂ. CIOMAG. LANCE. MĂCIUCĂ. SULIȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fúște (-e), 1. (Înv.) Bîtă, par, prăjină. – 2. (Înv.) Suliță, lance. – Var. fuștiu. Mr. fuște, megl. fușt. Lat. fustis (Pușcariu 690; Candrea-Dens., 704; DAR), cf. it. fusto, fr. fût. Cf. și fuscel.Der. fuștaș (var. fustaș), s. m. (sulițaș, soldat de infanterie, înarmat cu spadă și lance, care slujea la Sfat și la Palat; proveneau din anumite locuri obligați să îndeplinească acest serviciu și slujeau timp de o lună).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FUȘTE subst. 1. Fuște, Bucur (Șchei I); -a (Ard). 2. Fuști, Sofronie, mold. (Bal VI); -lă (Cat mold II). 3. Fuștele, Luca, mold. (Glos; 17 A V 236; C Neamț II 14). 4. Fustașul Ift., 1786 (Gorovei, Folticenii 14); – Ion (Î Div); – fam. (Sur XIII) < fustaș „lăncier” (DLR). 5. Fîște, S. (Bîr III), cf. varianta fîștiu = fuște.

Intrare: fuște
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fuște
  • fuștea
plural
  • fuști
  • fuștile
genitiv-dativ singular
  • fuști
  • fuștii
plural
  • fuști
  • fuștilor
vocativ singular
plural
Intrare: Fuște
Fuște nume propriu
nume propriu (I3)
  • Fuște

fuște

etimologie: