11 definiții pentru frunziș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

frunziș sn [At: NEGRUZZI, S. I, 96 / Pl: ~uri / E: frunză + -] 1 Mulțime de frunze Si: frunzăret (1), (nob) frunzărie (1), (var) frunzărime (1), (rar) frunzătură (1), frunzet (1). 2 Frunzele unuia sau ale mai multor copaci Si: frunzăret (2), (nob) frunzărie (2), (rar) frunzărime (2), (rar) frunzătură (2), frunzet (2).

FRUNZÍȘ, frunzișuri, s. n. Mulțime de frunze, frunzele unuia sau ale mai multor copaci; frunzet, frunzărime, frunzătură. – Frunză + suf. -iș.

FRUNZÍȘ, frunzișuri, s. n. Mulțime de frunze, frunzele unuia sau ale mai multor copaci; frunzet, frunzărime, frunzătură. – Frunză + suf. -iș.

FRUNZÍȘ, frunzișuri, s. n. Mulțime de frunze, frunzele unuia sau ale mai multor copaci. Am deschis fereastra, – și dintr-o dată, în tăcerea ce mă împresura, pătrunse înfiorarea tuturor frunzișurilor din împrejurimi. SADOVEANU, O. II 400. Frunzișul lor puternic, cu clipiri de poleială verde-închisă, se clătina domol în aerul limpede și larg, sub adierile ușoare și nevăzute ale unui vînt de răsărit. HOGAȘ, M. N. 150.

FRUNZÍȘ ~uri n. 1) Totalitate a frunzelor unei plante. 2) Mulțime de frunze. /frunză + suf. ~

frunzíș n., pl. urĭ. Loc unde frunzele-s dese în pădure orĭ într’un arbore. – La Isp. și frunzét, pl. urĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frunzíș s. n., pl. frunzíșuri

frunzíș s. n., pl. frunzíșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRUNZÍȘ s. frunzet, (înv.) frunzărime.

FRUNZIȘ s. frunzet, (înv.) frunzărime.

Intrare: frunziș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frunziș
  • frunzișul
  • frunzișu‑
plural
  • frunzișuri
  • frunzișurile
genitiv-dativ singular
  • frunziș
  • frunzișului
plural
  • frunzișuri
  • frunzișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)