opțiuni
  • info

11 definiții pentru frunzet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRUNZET s. n. Frunziș. – Frunză + suf. -et.

FRUNZET s. n. Frunziș. – Frunză + suf. -et.

frunzet sn [At: EMINESCU, L. P. 134 / Pl: ~uri / E: frunză + -et] 1-2 Frunziș (1-2).

FRUNZET s. n. (Cu înțeles colectiv) Frunziș. Lupul trebui să meargă în vîrful degetelor, ca să nu fîșie frunzetul cel uscat. ISPIRESCU, L. 78. Iar aude-un cîntec mîndru, care codrul îl trezește, Parcă frunzetul repetă, parcă vîntul tot îl crește. EMINESCU, L. P. 134. – Accentuat și: frunzet.

FRUNZET n. v. FRUNZIȘ. /frunză + suf. ~et

frunziș sn [At: NEGRUZZI, S. I, 96 / Pl: ~uri / E: frunză + -iș] 1 Mulțime de frunze Si: frunzăret (1), (nob) frunzărie (1), (rar) frunzărime (1), (rar) frunzătură (1), frunzet (1). 2 Frunzele unuia sau ale mai multor copaci Si: frunzăret (2), (nob) frunzărie (2), (rar) frunzărime (2), (rar) frunzătură (2), frunzet (2).

frunzíș n., pl. urĭ. Loc unde frunzele-s dese în pădure orĭ într’un arbore. – La Isp. și frunzét, pl. urĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

frunzet s. n., pl. frunzeturi

frunzet s. n., pl. frunzeturi

frunzet s. n., pl. frunzeturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FRUNZET s. v. frunziș.

FRUNZET s. frunziș, (înv.) frunzărime.

Intrare: frunzet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frunzet
  • frunzetul
  • frunzetu‑
plural
  • frunzeturi
  • frunzeturile
genitiv-dativ singular
  • frunzet
  • frunzetului
plural
  • frunzeturi
  • frunzeturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frunzet, frunzeturisubstantiv neutru

  • 1. Frunziș, frunzărime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: frunziș frunzărime
    • format_quote Lupul trebui să meargă în vîrful degetelor, ca să nu fîșie frunzetul cel uscat. ISPIRESCU, L. 78. DLRLC
    • format_quote Iar aude-un cîntec mîndru, care codrul îl trezește, Parcă frunzetul repetă, parcă vîntul tot îl crește. EMINESCU, L. P. 134. DLRLC
etimologie:
  • Frunză + sufix -et. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.