frunzar [At: BELDIMAN, N. P. II, 68 / Pl: ~e sn, ~i sm / E: frunză + -ar] 1 sn Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. 2 sn Umbrar făcut din crengi bogate. 3 sn (Reg) Pătuiac din crengi de stejar pline de frunze. 4 sn Frunze uscate servind ca aștenut pentru vite. 5 sn Vârfuri de crengi frunzoase utilizate pentru a acoperi ceva sau ca nutreț pentru vite. 6 sm (Pop) Luna mai. 7 sm (Bot) Urechelniță (Sempervivum tectorum). 8 sm (Bot; reg) Burete comestibil nedefinit mai îndeaproape.

frunzări [At: ȘINCAI, HR. I, 135/21 / Pzi: ~resc / E: frunză + -ări] 1 vi (Pop; d. oi) A mânca selectiv din frunzet (5). 2 vt (Pop; d. vite) A mânca foarte puțin, lăsând nutrețul aproape intact. 3 vt (Îvp; d. oameni și alte ființe) A mânca câte puțin, selectând alimentele Si: a ciuguli. 4 vt (Îvp) A lua câte puțin de ici și colo Si: a ciupi. 5 vt(a) A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă Si: a foileta, a răsfoi. 6 vt(a) A citi superficial.

FRUNZAR sm. și (pl. -are) sn. 1 🌳 Desiș format de crengile pline de frunze ale copacilor, frunziș ¶ 2 Umbrar, adăpost făcut din crengi frunzoase ¶ 3 Frunze puse ca așternut pentru vite sau crengi frunzoase cu care se acopere ceva: așterne ... niște frunzari peste dînsa, peste frunzari toarnă țernă CRG.; unde este poiana mai înflorită și cu frunzari acoperită ODOB..

FRUNZĂRI (-ăresc) vb. tr. 1 A mînca, gustînd de ici de colo cîte puțin (despre oameni și despre animale) ¶ 2 A întoarce foile unei cărți, uitîndu-se numai în treacăt la ce e scris, a răsfoi, a foileta: se uită prin ele, frunzărind caietul VLAH. [frunzar].

FRUNZAR, frunzare, s. n. 1. Desiș format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. La vadul oierilor Se leagănă holdele, Se pîrguie roadele, Șopotesc frunzarele Și rodesc ogoarele. DEȘLIU, N. 31. Colo-ntr-un frunzar Galben în lumină, Stă pe-o creangă de arțar Pasăre străină. TOPÎRCEANU, S. A. 16. 2. Umbrar făcut din crengi bogate. Mă oprii supt un frunzar de păr sălbatic. SADOVEANU, P. S. 242. Fagii și carpenii acopereau cu un lung frunzar poteca noastră. GALACTION, O. I 205. Tot pe mal ședea, Și mînca și bea, Sub verde frunzar De crengi de stejar. ALECSANDRI, P. P. 116. 3. Frunze uscate folosite ca așternut pentru vite, ca nutreț etc. Umbla... pînă cine știe unde, s-aducă vitelor niște frunzar îngălbenit. CAMILAR, TEM. 306. – Pl. și: (s. m.) frunzari (SEVASTOS, N. 47, CREANGĂ, P. 29, ALECSANDRI, T. 60).

FRUNZĂRI, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetîndu-le sumar; a citi superficial, în fugă; a răsfoi. Marin s-a ridicat, a făcut cîțiva pași, și-a adus parcă aminte de ceva, caută în bibliotecă, frunzărește o carte, o pune la loc. BARANGA, I. 186. Dacă din întîmplare i-a căzut în mînă ș-a frunzărit vro dare de seamă critică... o lună întreagă-ți va vorbi despre acest scriitor și de tot ce-a scris el. VLAHUȚĂ, O. A. 194.

FRUNZAR ~e n. 1) Creangă de copac cu tot cu frunze. 2) Adăpost făcut din asemenea crengi. 3) rar Crengi cu frunze uscate care servesc drept așternut sau nutreț pentru unele animale. /frunză + suf. ~ar

A FRUNZĂRI ~esc tranz. (cărți, reviste etc.) A citi superficial, întorcând repede foile; a răsfoi; a foileta. /Din frunzar

frunzar n. adăpost din frunze.

frunzărì v. a răsfoi, a spicui (după fr. feuilleter).

frunzár n., pl. e (d. frunză). 1. Frunziș, desiș de frunze: s’a lăsat pe frunzare cu capu supt mîna dreaptă (Sadov. VR. 1928, 1, 52 și 7, 11). 2. Adăpost orĭ umbrar de frunze. 3. Depozit de frunziș ca să fie întrebuințat ca nutreț în aniĭ în care nu se face fîn. 4. Masc. Mold. Creangă cu frunze: ursu stătea ascuns supt cĭoate și frunzarĭ. 5. Rar. Florar, luna Maĭ. V. crăngar.

frunzărésc v. tr. (d. frunză). Răsfoĭesc, spicuĭesc o carte: frunzărind tomurĭ (Con. 266). Răscolesc și nu prea mănînc: vitele stăteaŭ triste cap la cap, și mîncarea numaĭ o frunzăreaŭ (Sadov. VR. 1911, 3, 341).

+frunzar² (luna mai) (pop., înv.) s. m., g.-d. art. lui frunzar (luna ~)

frunzar¹ (desiș; umbrar) s. n., pl. frunzare

frunzări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzăresc, 3 sg. frunzărește, imperf. 1 frunzăream; conj. prez. 1 sg. să frunzăresc, 3 să frunzărească

frunzar s. n., pl. frunzare

frunzări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzăresc, imperf. 3 sg. frunzărea; conj. prez. 3 să frunzărească

frunzar s. n., pl. frunzare

frunzări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzăresc, imperf. 3 sg. frunzărea; conj. prez. 3 sg. și pl. frunzărească

FRUNZAR s. v. mai.

FRUNZĂRI vb. v. legumi.

FRUNZĂRI vb. v. răsfoi.

frunzar s. v. MAI.

frunzări vb. v. LEGUMI.

FRUNZĂRI vb. a răsfoi, (livr.) a foileta, (rar) a prefira. (A ~ o carte.)

frunzărí, v.t. v. frunzuli.