2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

FRUGIVÓR, -Ă, frugivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește în special cu fructe. – Din fr. frugivore.

frugivor, ~ă smf, a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr frugivore] 1-2 (Animal) care se hrănește în special cu fructe.

FRUGIVÓR, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu fructe. [< fr. frugivore, cf. lat. frux – fruct, vorare – a devora].

FRUGIVÓR, -Ă adj., s. m. f. (animal) care se hrănește cu fructe; carpofag, fructivor. (< fr. frugivore)

FRUGIVÓR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre animale) Care se hrănește, mai ales, cu fructe. /<fr. frugivore

frugivor a. care se hrănește cu fructe, cu vegetale: animale frugivore.

*frugivór, -óră adj. (fr. frugivore, d. lat. frugivorus, d. frux [V. frugal] și -vŏrus din carnivorus). Mîncător de vegetale și, în general, de fructe: veverița e frugivoră. Subst. Un frugivor. V. vegetarian.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; adj. f., s. f. frugivóră, pl. frugivóre

frugivór adj. m., s. m., pl. frugivóri; f. sg. frugivóră, pl. frugivóre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FRUGI- „roade, fructe”. ◊ L. frux, frugis „roadă, fruct” > fr. frugi-, engl. id. > rom. frugi-.~fer (v. -fer), adj., care produce fructe; ~vor (v. -vor), adj., (despre animale) care se hrănește cu fructe.

Intrare: frugivor (adj.)
frugivor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frugivor
  • frugivorul
  • frugivoru‑
  • frugivo
  • frugivora
plural
  • frugivori
  • frugivorii
  • frugivore
  • frugivorele
genitiv-dativ singular
  • frugivor
  • frugivorului
  • frugivore
  • frugivorei
plural
  • frugivori
  • frugivorilor
  • frugivore
  • frugivorelor
vocativ singular
plural
Intrare: frugivor (s.m.)
frugivor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frugivor
  • frugivorul
  • frugivoru‑
plural
  • frugivori
  • frugivorii
genitiv-dativ singular
  • frugivor
  • frugivorului
plural
  • frugivori
  • frugivorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frugivor, -ă frugivoră

  • 1. (Animal) care se hrănește în special cu fructe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: carpofag fructivor

etimologie: