frezură sf vz frizură

friz¹, ~ă [At: M. COSTIN, O. I, 224/31 / V: ~ij / Pl: ~iji, ~izi / E: pn fryz] 1 a (Mol; înv) Care provine din Frizia. 2 sm (Mol; înv) Cal din Frizia.

friz² sn vz friză¹

friză¹ sf [At: GHICA, S. 652 / V: friz sn / Pl: ~ze / E: fr frise] 1 (Aht) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. 2 (Aht) Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. 3 Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor. 4 Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. 5 Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși.

frizură sf [At: CONV. LIT. XLII, 149 / V: (nrc) frez~ / Pl: ~ri / E: fr frisure] 1 Freză². 2 Tunsoare.

*FRIZĂ (pl. -ze) sf. 💒 1 Partea dintre arhitravă și cornișă, împodobită adesea cu basoreliefuri sau alte sculpturi numite metope (🖼 2214) ¶ 2 💒 pr. anal. Basoreliefuri, ornamente, dispuse ca o friză în jurul unui vas, deasupra unei uși, etc. [fr.].

*FRIZURĂ, pop. FREZURĂ (pl. -uri) sf. 1 Felul cum e frizat sau pieptănat părul ¶ 2 Părul frizat [fr.].

FRIZ, frizuri, s. n. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet sau a unor piese de tîmplărie (chenare de uși, lambriuri etc.). ♦ Chenar care înconjură o pardoseală de parchet în lungul pereților și care e făcut din piese mai mari decît lamele parchetului.

FRIZĂ, frize, s. f. (În arhitectura clasică) Suprafață cuprinsă între arhitravă și cornișă, în genere împodobită cu picturi, sculpturi, caneluri etc. Stam admirînd frumoasele metope dintre trigrifele frizei exterioare ale Partenonului. GHICA, S. 652. ♦ Bandă împodobită cu picturi sau sculpturi în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. Împodobită... cu scene de vînătoare, precum este și friza celui mai frumos din sarcofagele de piatră din Muzeul nostru național. ODOBESCU, S. III 636.

FRIZURĂ, frizuri, s. f. Freză². Își netezi frizura și-și picură pe piept puțin parfum. REBREANU, I. 63.

FRIZ, frizuri, s. n. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet sau a unor piese de tîmplărie (chenare de uși, lambriuri etc.) ♦ Chenar care înconjură o pardoseală de parchet în lungul pereților și care este făcut din piese mai mari decît lamele parchetului. – Fr. frise.

FRIZ s.n. Piesă de lemn îngustă, întrebuințată la fabricarea lamelor de parchet sau în tîmplărie. ♦ Chenar care încadrează o pardoseală de parchet în lungul pereților de care se prind tăbliile unei uși. [< fr. frise].

FRIZĂ s.f. Porțiune a antablamentului cuprinsă între arhitravă și cornișă, împodobită în mod obișnuit cu picturi, cu sculpturi etc. ♦ Fîșie orizontală continuă, împodobită cu sculpturi sau picturi, așezată la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete etc. [< fr. frise].

FRIZURĂ s.f. Felul cum este pieptănat părul; coafură, freză. [< fr. frisure].

FRIZĂ¹ s. f. 1. porțiune a antablamentului, între arhitravă și cornișă, decorată cu picturi, cărămizi smălțuite, mozaicuri sau basoreliefuri. 2. fâșie orizontală continuă, împodobită cu picturi sau sculpturi, la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, în jurul unui vas, sarcofag etc. ◊ chenar care încadrează o pardoseală de parchet. 3. ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. (< fr. frise)

FRIZURĂ s. f. coafură, freză³. (< fr. frisure)

FRIZ ~uri n. 1) Scândură îngustă folosită în tâmplărie. 2) v. FRIZĂ. /<fr. frise

FRIZĂ ~e f. 1) arhit. Parte a antablamentului, situată între arhitravă și cornișă. 2) Fâșie orizontală, împodobită cu picturi sau cu sculpturi, care înconjoară partea superioară a unei clădiri. 3) Chenar decorativ. 4) Cadru de lemn în care se fixează panourile unei uși. [G.-D. frizei] /<fr. frise

FRIZURĂ ~i f. Pieptănătură îngrijită. /<fr. frisure

friză f. Arhit. partea dintre arhitravă și cornișă.

frizură f. păr frizat.

1) *fríză f., pl. e (fr. frise, it. fregio, d. lat. phrygium [subînț. opus], adică lucrare frigiană, din Frigia, țară renumită pin țesăturĭ). Arh. O parte din intabulament între architravă și cornișă. Suprafață plană care formează o bandă continuă. V. triglif.

2) *fríză f. (d. Friza, o provincie a Olandeĭ). Cal de friză, butuc de lemn cu țărușĭ înfipțĭ din toate părțile și întrebuințat ca obstacul în războĭ, contra cavaleriiĭ maĭ ales.

*frizúră f., pl. ĭ (fr. frisure). Barb. Peptănătură. – Vulg. freză. (Lung. Univ. 16 Ian. 1939; 4, 3).

friză (ornament) s. f., g.-d. art. frizei; pl. frize

frizură s. f., g.-d. art. frizurii; pl. frizuri

friză (ornament) s. f., g.-d. art. frizei; pl. frize

frizură s. f., g.-d. art. frizurii; pl. frizuri

friz s. n.

friză (ornament) s. f., g.-d. art. frizei; pl. frize

frizură (pieptănătură) s. f., g.-d. art. frizurii; pl. frizuri

frizură

FRIZURĂ s. v. coafură.

FRIZURĂ s. coafură, freză, pieptănătură, tunsoare, (Ban.) cofîrță. (O ~ la modă.)