FRIZĂ, frize, s. f. (În arhitectura clasică) Suprafața cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament în formă de bandă de picturi sau reliefuri, în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. – Fr. frise.