opțiuni
  • info

5 intrări

43 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FREZAT1 s. n. Frezare1. – V. freza1.

FREZAT1 s. n. Frezare1. – V. freza1.

FREZAT2 s. n. v. frizat.

frezat3, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: freza1] (Rar; d. metale) Prelucrat la freză1 (1).

frezat2 sn vz frizat1

frezat1 sns [At: IOANOVICI, TEHN. 122 / E: freza1] Frezare1.

FREZAT s.n. Frezare. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă pentru prelucrare cu freza; freză1 (3). [< freza].

FREZAT s. n. frezare. (< freza)

FREZA2 vb. I v. friza1.

FREZA1, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza1. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză1 (2). – Din fr. fraiser.

FREZA1, frezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza1. ◊ Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză1 (2). – Din fr. fraiser.

FRIZA1, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: freza vb. I] – Din fr. friser.

FRIZA1, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: freza vb. I] – Din fr. friser.

FRIZAT s. n. (Azi rar) Frizare. [Var.: frezat s. n.] – V. friza1.

FRIZAT s. n. (Azi rar) Frizare. [Var.: frezat s. n.] – V. friza1.

freza1 vt [At: SCÂNTEIA, 1951, nr. 1955 / Pzi: ~zez / E: fr fraiser] 1 A prelucra prin așchiere un material cu freza1 (1). 2 (Îs) Mașină de ~t Mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare Si: freză1 (3).

freza2 v vz friza1

friza1 vtr [At: EMINESCU, N. 113 / V: freza / Pzi: ~zez / E: fr friser] (Asr) 1-2 A(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace). 3-4 A (se) coafa.

frizat2 sns [At: MDA ms / E: friza2] (Nob) Frizare2.

frizat1 sns [At: DEX / V: frez~ / E: friza1] (Asr) 1-2 Frizare1 (1-2).

FREZA, frezez, vb. I.Tranz. A prelucra un material cu freza. A freza o piuliță.

FRIZA, frizez, vb. I. Tranz. (Azi mai rar) A încreți, a încîrlionța părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a ondula, a coafa. N-are părul creț; și-l frizează. ◊ Fier de frizat v. fier (2). ◊ Refl. Să mă frizez ca să-ți plac? EMINESCU, N. 113.

FREZA vb. I. tr. A prelucra un material cu ajutorul frezei1. [< fr. fraiser].

FRIZA vb. I. I. tr., refl. (Rar) A(-și) încreți, a(-și) cîrlionța (părul). ♦ A (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. [< fr. friser].

FREZA vb. tr. a prelucra un material cu ajutorul frezei. (< fr. fraiser)

FRIZA vb. I. tr., refl. a(-și) încreți, a(-și) cârlionța (părul). ◊ a (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. a fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. (< fr. friser)

A FREZA ~ez tranz. (materiale dure) A prelucra prin așchiere cu ajutorul frezei. /<fr. fraiser

A FRIZA ~ez tranz. 1) (părul) A aranja în bucle, folosind diferite mijloace; a cârlionța; a încreți; a bucla; a ondula. 2) fam. (persoane) A supune unei acțiuni de scurtare și aranjare a părului. /<fr. friser

A SE FRIZA mă ~ez intranz. A-și face freza. /<fr. friser

frizà v. a bucla părul (= fr. friser).

*frizéz v. tr. (fr. friser). Drotez. Fig. Mă apropiĭ, ating: purtarea luĭ frizează crima, nebunia.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

frezat s. n.

frezat s. n.

frezat s. n.

freza (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 1 sg. frezez, 3 frezează; conj. prez. 1 sg. să frezez, 3 să frezeze

friza (a ~) (a coafa; a se apropia de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 1 sg. frizez, 3 frizează; conj. prez. 1 sg. să frizez, 3 să frizeze

frizat s. n.

freza (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezează

friza (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizează

frizat s. n.

freza (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 1 sg. frezez, 3 sg. și pl. frezează

friza (coafa) vb., ind. prez. 1 sg. frizez, 3 sg. și pl. frizează

frizat (coafat) s. n.

friza

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FRIZA vb. v. coafa.

friza vb. v. COAFA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

friza (frizez, frizat), vb. – A ondula, a încreți. – Var. freza (vulg.). Fr. friser. – Der. frizer, s. m. (lucrător care se ocupă cu tunsul sau bărbieritul); frizerie, s. f. (atelier pentru tuns, bărbierit); frezură, s. f. (pieptănătură); înfrizurat, adj. (încrețit, ondulat). Cf. freză.

Intrare: frezat (part.)
frezat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frezat
  • frezatul
  • frezatu‑
  • frezată
  • frezata
plural
  • frezați
  • frezații
  • frezate
  • frezatele
genitiv-dativ singular
  • frezat
  • frezatului
  • frezate
  • frezatei
plural
  • frezați
  • frezaților
  • frezate
  • frezatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: frezat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frezat
  • frezatul
  • frezatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • frezat
  • frezatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: freza (prelucra)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • freza
  • frezare
  • frezat
  • frezatu‑
  • frezând
  • frezându‑
 singular plural
  • frezează
  • frezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frezez
 (să)
  • frezez
  • frezam
  • frezai
  • frezasem
a II-a (tu)
  • frezezi
 (să)
  • frezezi
  • frezai
  • frezași
  • frezaseși
a III-a (el, ea)
  • frezează
 (să)
  • frezeze
  • freza
  • freză
  • frezase
plural I (noi)
  • frezăm
 (să)
  • frezăm
  • frezam
  • frezarăm
  • frezaserăm
  • frezasem
a II-a (voi)
  • frezați
 (să)
  • frezați
  • frezați
  • frezarăți
  • frezaserăți
  • frezaseți
a III-a (ei, ele)
  • frezează
 (să)
  • frezeze
  • frezau
  • frezară
  • frezaseră
Intrare: friza (coafa)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • friza
  • frizare
  • frizat
  • frizatu‑
  • frizând
  • frizându‑
 singular plural
  • frizează
  • frizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frizez
 (să)
  • frizez
  • frizam
  • frizai
  • frizasem
a II-a (tu)
  • frizezi
 (să)
  • frizezi
  • frizai
  • frizași
  • frizaseși
a III-a (el, ea)
  • frizează
 (să)
  • frizeze
  • friza
  • friză
  • frizase
plural I (noi)
  • frizăm
 (să)
  • frizăm
  • frizam
  • frizarăm
  • frizaserăm
  • frizasem
a II-a (voi)
  • frizați
 (să)
  • frizați
  • frizați
  • frizarăți
  • frizaserăți
  • frizaseți
a III-a (ei, ele)
  • frizează
 (să)
  • frizeze
  • frizau
  • frizară
  • frizaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • freza
  • frezare
  • frezat
  • frezatu‑
  • frezând
  • frezându‑
 singular plural
  • frezează
  • frezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frezez
 (să)
  • frezez
  • frezam
  • frezai
  • frezasem
a II-a (tu)
  • frezezi
 (să)
  • frezezi
  • frezai
  • frezași
  • frezaseși
a III-a (el, ea)
  • frezează
 (să)
  • frezeze
  • freza
  • freză
  • frezase
plural I (noi)
  • frezăm
 (să)
  • frezăm
  • frezam
  • frezarăm
  • frezaserăm
  • frezasem
a II-a (voi)
  • frezați
 (să)
  • frezați
  • frezați
  • frezarăți
  • frezaserăți
  • frezaseți
a III-a (ei, ele)
  • frezează
 (să)
  • frezeze
  • frezau
  • frezară
  • frezaseră
Intrare: frizat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frizat
  • frizatul
  • frizatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • frizat
  • frizatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frezat
  • frezatul
  • frezatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • frezat
  • frezatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frezatsubstantiv neutru

  • 1. Frezare. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: frezare
    • 1.1. Mașină de frezat = mașină-unealtă pentru prelucrare cu freza; freză. DN
      sinonime: freză
etimologie:

freza, frezezverb

  • 1. tranzitiv A prelucra prin așchiere un material cu freza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A freza o piuliță. DLRLC
    • 1.1. Mașină de frezat = mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare; freză. DEX '09 DEX '98
      sinonime: freză
etimologie:

friza, frizezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: coafa
    • format_quote N-are părul creț; și-l frizează. DLRLC
    • format_quote Să mă frizez ca să-ți plac? EMINESCU, N. 113. DLRLC
    • 1.1. Fier de frizat. DLRLC
    • 1.2. A (se) pieptăna cu îngrijire. DN
etimologie:

frizatsubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.