FREZĂ¹, freze, s. f. 1. Unealtă așchietoare cu unul sau cu mai multe tăișuri, dispuse simetric în jurul unui ax și având o mișcare de rotație, folosită la prelucrarea metalelor, a lemnului și a altor materiale dure; frezor¹. ◊ Freză-modul = freză profilată, utilizată la prelucrarea roților dințate. 2. Mașină de frezat. 3. Mașină agricolă având organul activ format dintr-un ax rotitor prevăzut cu gheare și cuțite, care taie și mărunțește pământul. 4. (Urmat de determinarea „rutieră”) Mașină de lucru rutieră folosită pentru scarificarea, mărunțirea și amestecarea cu lianți a stratului superficial de pământ, la executarea drumurilor. – Din fr. fraise.

freză¹ sf [At: IOANOVICI, TEHN. 301 / Pl: ~ze / E: fr fraise] 1 Unealtă așchietoare cu unul sau mai multe tăișuri, dispuse simetric în jurul unui ax și având o mișcare de rotație, folosită la prelucrarea metalelor, a lemnului și a altor materiale dure Si: frezor¹. 2 (Îc) ~-modul Freză profilată, utilizată la prelucrarea roților dințate. 3 Mașină de frezat. 4 Frezmașină. 5 Mașină agricolă având organul activ format dintr-un ax rotitor prevăzut cu gheare și cuțite, care rupe bucăți de pământ, le sfărâmă și le amestecă. 6 (Șîs ~ rutieră) Mașină de lucru rutieră folosită pentru ruperea, mărunțirea și amestecarea cu lianți a stratului superficial de pământ, la executarea drumurilor.

FREZĂ¹, freze, s. f. 1. Unealtă așchietoare cu unul sau cu mai multe tăișuri, dispuse simetric în jurul unui ax și având o mișcare de rotație, folosită la prelucrarea metalelor, a lemnului și a altor materiale dure; frezor¹. ◊ Freză-modul = freză profilată, utilizată la prelucrarea roților dințate. 2. Mașină de frezat. 3. Mașină agricolă având organul activ format dintr-un ax rotitor prevăzut cu gheare și cuțite, care rupe bucăți din pământ, le sfărâmă și le amestecă. 4. (Urmat de determinarea „rutieră”) Mașină de lucru rutieră folosită pentru ruperea, mărunțirea și amestecarea cu lianți a stratului superficial de pământ, la executarea drumurilor. – Din fr. fraise.

FREZĂ¹, freze, s. f. 1. Unealtă cu unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax și avînd o mișcare de rotație; servește la prelucrarea metalelor, lemnului și a altor materiale dure. Parcă se cînta toată ziua aici, parcă fiecare strung sau freză și aparatele de sudură nu huruiau, nu scîrțîiau, nu produceau zgomote să-ți scrijelească urechea, ci aveau fiecare cîntecul lor. CĂLUGĂRU, O. P. 130. 2. Frezmașină.

FREZĂ¹ s.f. 1. Unealtă pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru făcut diverse tăieturi, roți dințate etc., alcătuită din unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax. 2. Mașină agricolă pentru scormonit și amestecat pămîntul. 3. Frezmașină. [< fr. fraise].

FREZĂ¹ s. f. 1. unealtă pentru prelucrarea metalelor, a lemnului, pentru diverse tăieturi, roți dințate etc., din unul sau mai multe tăișuri dispuse simetric în jurul unui ax. 2. mașină de frezat. 3. mașină agricolă pentru scormonit și amestecat pământul, precum și pentru distrugerea buruienilor. (< fr. fraise)

FREZĂ¹ ~e f. 1) Unealtă cu unul sau mai multe tăișuri, folosită la prelucrarea materialelor dure prin așchiere. 2) Mașină de frezat. 3) Mașină agricolă formată dintr-un ax rotitor, prevăzut cu gheare sau cu cuțite, folosită la afânarea și la mărunțirea solului. /<fr. fraise

freză s. f., g.-d. art. frezei; pl. freze

freză s. f., g.-d. art. frezei; pl. freze

freză (unealtă, frizură, guler) s. f., g.-d. art. frezei; pl. freze

freză (freze), s. f. – 1. Unealtă așchietoare. – 2. Frizură, tunsoare bărbătească. – Fr. fraise „freză, unealtă”. Sensul al doilea este o confuzie cu frizură.