frezare¹ sf [At: IOANOVICI, TEHN. 301 / Pl: ~zări / E: freza] Prelucrare prin așchiere a unui metal cu freza¹ (1).

frezare² sf vz frizare¹

FREZARE s. f. Acțiunea de a freza; prelucrarea unui material cu ajutorul frezei.

FREZARE s.f. Acțiunea de a freza; frezat. [< freza].

freza¹ vt [At: SCÂNTEIA, 1951, nr. 1955 / Pzi: ~zez / E: fr fraiser] 1 A prelucra prin așchiere un material cu freza¹ (1). 2 (Îs) Mașină de ~t Mașină-unealtă destinată prelucrării prin așchiere a suprafețelor plane sau profilate ale pieselor cu ajutorul unei scule așchietoare Si: freză¹ (3).

freza² v vz friza¹

friza¹ vtr [At: EMINESCU, N. 113 / V: freza / Pzi: ~zez / E: fr friser] (Asr) 1-2 A(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace). 3-4 A (se) coafa.

frizare² sf [At: MDA ms / Pl: ~zări / E: friza²] Atingere a pragului ridicolului, a nebuniei etc.

frizare¹ sf [At: DEX / V: frez~ / Pl: ~zări / E: friza¹] (Asr) 1 Ondulare a părului (cu fierul sau prin alte mijloace) Si: frizat¹ (1). 2 Coafare.

FREZA, frezez, vb. I.Tranz. A prelucra un material cu freza. A freza o piuliță.

FRIZA, frizez, vb. I. Tranz. (Azi mai rar) A încreți, a încîrlionța părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a ondula, a coafa. N-are părul creț; și-l frizează. ◊ Fier de frizat v. fier (2). ◊ Refl. Să mă frizez ca să-ți plac? EMINESCU, N. 113.

FREZA vb. I. tr. A prelucra un material cu ajutorul frezei¹. [< fr. fraiser].

FRIZA vb. I. I. tr., refl. (Rar) A(-și) încreți, a(-și) cîrlionța (părul). ♦ A (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. [< fr. friser].

FRIZARE s.f. (Rar) Acțiunea de a (se) friza. [< friza].

FREZA vb. tr. a prelucra un material cu ajutorul frezei. (< fr. fraiser)

FRIZA vb. I. tr., refl. a(-și) încreți, a(-și) cârlionța (părul). ◊ a (se) pieptăna cu îngrijire. II. tr. a fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. (< fr. friser)

A FREZA ~ez tranz. (materiale dure) A prelucra prin așchiere cu ajutorul frezei. /<fr. fraiser

A FRIZA ~ez tranz. 1) (părul) A aranja în bucle, folosind diferite mijloace; a cârlionța; a încreți; a bucla; a ondula. 2) fam. (persoane) A supune unei acțiuni de scurtare și aranjare a părului. /<fr. friser

A SE FRIZA mă ~ez intranz. A-și face freza. /<fr. friser

frizà v. a bucla părul (= fr. friser).

*frizéz v. tr. (fr. friser). Drotez. Fig. Mă apropiĭ, ating: purtarea luĭ frizează crima, nebunia.

frezare s. f., g.-d. art. frezării; pl. frezări

frezare s. f., g.-d. art. frezării; pl. frezări

frezare (lucrul cu freza) s. f., g.-d. art. frezării; pl. frezări

freza (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 1 sg. frezez, 3 frezează; conj. prez. 1 sg. să frezez, 3 să frezeze

friza (a ~) (a coafa; a se apropia de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 1 sg. frizez, 3 frizează; conj. prez. 1 sg. să frizez, 3 să frizeze

frizare s. f., g.-d. art. frizării; pl. frizări

freza (a ~) (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 3 frezează

friza (a ~) (a coafa, a fi aproape de ridicol, de nebunie) vb., ind. prez. 3 frizează

frizare s. f., g.-d. art. frizării; pl. frizări

freza (a prelucra cu freza) vb., ind. prez. 1 sg. frezez, 3 sg. și pl. frezează

friza (coafa) vb., ind. prez. 1 sg. frizez, 3 sg. și pl. frizează

frizare s. f., g.-d. art. frizării; pl. frizări

friza

FRIZA vb. v. coafa.

friza vb. v. COAFA.

friza (frizez, frizat), vb. – A ondula, a încreți. – Var. freza (vulg.). Fr. friser. – Der. frizer, s. m. (lucrător care se ocupă cu tunsul sau bărbieritul); frizerie, s. f. (atelier pentru tuns, bărbierit); frezură, s. f. (pieptănătură); înfrizurat, adj. (încrețit, ondulat). Cf. freză.