2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

FRETÁ, fretez, vb. I. Tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui. – Din fr. fretter.

freta vt [At: DEX / Pzi: ~tez / E: fr fretter] (Teh) 1 A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. 2 A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior. 3 A asambla mai multe piese cu ajutorul unei frete (1). 4 A consolida un obiect prin strângere cu o fretă (2) sau cu un bandaj exterior Si: a cercui. 5 A arma o piesă de beton supusă la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armăturii longitudinale.

FRETÁ vb. I. tr. A lega, a asambla două piese, două tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. ♦ A arma o piesă de beton supusă la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armăturii longitudinale. [< fr. fretter].

FRETÁ vb. tr. 1. a asambla două piese, două tuburi metalice coaxiale cu ajutorul unei frete. 2. a arma o piesă de beton supusă la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armăturii longitudinale. (< fr. fretter)

A FRETÁ ~éz tranz. tehn. 1) (două sau mai multe tuburi coaxiale) A supune unui fretaj; a monta forțat unul în altul. 2) (tuburi, piese de beton armat etc.) A asambla cu ajutorul unei frete. /<fr. fretter

FRÉTĂ, frete, s. f. 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unei piese tubulare sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2. Fir metalic înfășurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența. 3. Piesă de metal în formă de inel sau de elice, care înconjoară barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. – Din fr. frette.

fre sf [At: DEX / Pl: ~te / E: fr frette] (Teh) 1 Piesă metalică sub formă de tub sau de inel montată la exteriorul unui tub sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2 Fir metalic (de oțel) înfășurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a Ie mări rezistența la solicitări din interior sau la forțe centrifuge. 3 Piesă din oțel în formă de inel sau de elice, care înconjoară barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat.

FRÉTĂ, frete, s. f. 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unui tub sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2. Fir metalic înfășurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența. 3. Piesă de metal în formă de inel sau de elice, care înconjoară barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. – Din fr. frette.

FRÉTĂ s.f. 1. Tub sau inel metalic care se fixează la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mări rezistența la presiuni interioare. 2. Fir metalic (de oțel) înfășurat forțat pe o piesă tubulară sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența la solicitări din interior sau la forțe centrifuge. 3. Piesă de oțel inelară care înconjură barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. [< fr. frette].

FRÉTĂ s. f. 1. tub, inel metalic la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mări rezistența la presiuni interioare. 2. fir metalic înfășurat forțat pe o piesă tubulară sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența la solicitări din interior sau la forțe centrifuge. 3. piesă inelară din oțel care înconjură barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. 4. (arhit.) mulură dispusă în linii frânte pe o mulură plată. (< fr. frette)

FRÉTĂ ~e f. tehn. 1) Fir sau inel metalic, de diferite lățimi fixat pe exteriorul unei piese tubulare, pentru a-i mări rezistența la presiuni interioare sau pentru a le consolida. 2) Piese de metal, în formă de inel, care înconjoară barele armaturii unei piese de beton armat. /<fr. frette


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fretá (a ~) vb., ind. prez. 3 freteáză

fretá vb., ind. prez. 3 sg. freteáză

frétă s. f., g.-d. art. frétei; pl. fréte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRETÁ vb. (TEHN.) a cercui. (A ~ două piese metalice.)

FRETA vb. (TEHN.) a cercui. (A ~ două piese metalice.)

Intrare: freta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • freta
  • fretare
  • fretat
  • fretatu‑
  • fretând
  • fretându‑
singular plural
  • fretea
  • fretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fretez
(să)
  • fretez
  • fretam
  • fretai
  • fretasem
a II-a (tu)
  • fretezi
(să)
  • fretezi
  • fretai
  • fretași
  • fretaseși
a III-a (el, ea)
  • fretea
(să)
  • freteze
  • freta
  • fretă
  • fretase
plural I (noi)
  • fretăm
(să)
  • fretăm
  • fretam
  • fretarăm
  • fretaserăm
  • fretasem
a II-a (voi)
  • fretați
(să)
  • fretați
  • fretați
  • fretarăți
  • fretaserăți
  • fretaseți
a III-a (ei, ele)
  • fretea
(să)
  • freteze
  • fretau
  • freta
  • fretaseră
Intrare: fretă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fre
  • freta
plural
  • frete
  • fretele
genitiv-dativ singular
  • frete
  • fretei
plural
  • frete
  • fretelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

freta

  • 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 1.1. A asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. A asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: cercui
    • 2.1. A arma o piesă de beton supusă la compresiune prin sudarea unor frete pe barele armăturii longitudinale.
      surse: DN

etimologie:

fretă

  • 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unei piese tabulare sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Fir metalic înfășurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Piesă de metal în formă de inel sau de elice, care înconjoară barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. arhitectură Mulură dispusă în linii frânte pe o mulură plată.
    surse: MDN '00

etimologie: