11 definiții pentru frenezie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRENEZÍE, frenezii, s. f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpânită, violentă. ◊ Loc. adv. Cu frenezie = ca în delir; frenetic, pasionat. – Din fr. frénésie.

FRENEZÍE, frenezii, s. f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpânită, violentă. ◊ Loc. adv. Cu frenezie = ca în delir; frenetic, pasionat. – Din fr. frénésie.

frenezie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 47 / Pl: ~ii / E: fr frénésie] 1 Stare de excitare excesivă. 2 Pasiune violentă, nestăpânită. 3 (Îlav) Cu ~ Ca în delir. 4 (Îal) Puternic. 5 (Îal) Pasionat.

FRENEZÍE, frenezii, s. f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpînită, violentă. Asemeni unor vioriști cuprinși de frenezia artei lor, care nu și-ar mai putea opri arcușul... [greierii] ridică deasupra cîmpiei un țîrîit prelung. BOGZA, C. O. 396. Avea în joc aceeași frenezie ca animalele din junglă. CAMIL PETRESCU, U. N. 93. ◊ Loc. adv. Cu frenezie = ca în delir, pasionat; frenetic. Au aplaudat cu frenezie.

FRENEZÍE s.f. Excitare excesivă; (p. ext.) pasiune puternică și violentă. ◊ Cu frenezie = ca în delir; frenetic. [Gen. -iei. / cf. fr. frénésie, it. frenesia < gr. phrenesis – tulburare, agitație].

FRENEZÍE s. f. stare de excitare, de pasiune nestăpânită, violentă. ♦ cu ~ = frenetic, pasionat. (< fr. frénésie)

FRENEZÍE ~i f. Exaltare violentă; pasiune puternică. [Art. frenezia; G.-D. freneziei; Sil. -zi-e] /<fr. frénésie

*frenezíe f. (fr. frénésie, mlat. phrenésia, d. mgr. și ngr. frenesia. V. frenologie). Delir furios. Fig. Exces în vre-o pasiune: a te deda cu frenezie la joc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frenezíe s. f., art. frenezía, g.-d. art. frenezíei; pl. frenezíi, art. frenezíile

frenezíe s. f., art. frenezía, g.-d. art. frenezíei; pl. frenezíi, art. frenezíile

Intrare: frenezie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frenezie
  • frenezia
plural
  • frenezii
  • freneziile
genitiv-dativ singular
  • frenezii
  • freneziei
plural
  • frenezii
  • freneziilor
vocativ singular
plural

frenezie

  • 1. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpânită, violentă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Asemeni unor vioriști cuprinși de frenezia artei lor, care nu și-ar mai putea opri arcușul... [greierii] ridică deasupra cîmpiei un țîrîit prelung. BOGZA, C. O. 396.
      surse: DLRLC
    • Avea în joc aceeași frenezie ca animalele din junglă. CAMIL PETRESCU, U. N. 93.
      surse: DLRLC

etimologie: