12 definiții pentru frecuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRECÚȘ, frecușuri, s. n. Frecare. ◊ Expr. (Fam.) A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva. ♦ Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecături. – Freca + suf. -uș.

FRECÚȘ, frecușuri, s. n. Frecare. ◊ Expr. (Fam.) A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva. ♦ Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecături. – Freca + suf. -uș.

frecuș sn [At: CREANGĂ, P. 306 / Pl: ~uri / E: freca + -uș] 1 Frecare (1). 2 (Pfm; îe) A trage cuiva un ~ A mustra pe cineva. 3 (Îae) A bate pe cineva. 4 (Îvp) Unealtă de cismărie cu care se lustruiește talpa. 5 (Reg) Frecău. 6 (Fam; fig; lpl) Frecături (7).

FRECÚȘ, frecușuri, s. n. Frecare. Era gătită într-o catrință roasă, de sub care îi ieșeau picioarele groase cu niște tălpi negre, crăpate de-atîția ani de umblet, de-atîția ani de frecuș cu zgrunzurii și cu pietroaiele pămîntului. CAMILAR, N. II 432. ◊ Fig. A început atunci pentru băiatul sărac frecușul jugului vieții. CARAGIALE, N. S. 54. ◊ Expr. (Familiar) A trage cuiva (un) frecuș = a trage (cuiva) o ceartă sau o bătaie. Un gazetar din cei mărunței... Va lua la trei parale pe toți d-nii autori și le va trage frecuș. VLAHUȚĂ, O. A. 211. La urma urmelor, Ivan scoate de barbă și pe Scaraoschi și-i trage un frecuș. CREANGĂ, P. 306.

FRECÚȘ ~uri n. 1) v. A FRECA. 2) depr. Critică aspră. 3) la pl. Neînțelegeri în sânul unui grup de persoane. /a freca + suf. ~

frecuș n. fam. 1. mustrare; 2. bătaie bună, trânteală.

frecúș n., pl. urĭ. O unealtă cizmărească de lustruit talpa (cp. cu răzuș). Fig. Iron. Bătaĭe saŭ ocară, răfuĭală: ĭ-a tras un frecuș. Frecătură, contact: frecușu juguluĭ vĭețiĭ (Car.). Loc frecŭentat, loc pe unde se freacă (se vîntură) mulțimea: acolo era frecușu dracilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRECÚȘURI s. pl. v. neînțelegere.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

frecuș, frecușuri s. n. 1. dojană, mustrare. 2. neînțelegere, ceartă. 3. contact sexual. 4. masturbare.

a încasa un frecuș / un perdaf / o săpuneală expr. a fi aspru mustrat / certat.

a trage (cuiva) un frecuș expr. 1. a certa cu asprime. 2. a bate (pe cineva).

Intrare: frecuș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frecuș
  • frecușul
  • frecușu‑
plural
  • frecușuri
  • frecușurile
genitiv-dativ singular
  • frecuș
  • frecușului
plural
  • frecușuri
  • frecușurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frecuș

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Era gătită într-o catrință roasă, de sub care îi ieșeau picioarele groase cu niște tălpi negre, crăpate de-atîția ani de umblet, de-atîția ani de frecuș cu zgrunzurii și cu pietroaiele pămîntului. CAMILAR, N. II 432.
      surse: DLRLC
    • figurat A început atunci pentru băiatul sărac frecușul jugului vieții. CARAGIALE, N. S. 54.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bate mustra attach_file 2 exemple
      exemple
      • Un gazetar din cei mărunței... Va lua la trei parale pe toți d-nii autori și le va trage frecuș. VLAHUȚĂ, O. A. 211.
        surse: DLRLC
      • La urma urmelor, Ivan scoate de barbă și pe Scaraoschi și-i trage un frecuș. CREANGĂ, P. 306.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat (la) plural Divergențe, neînțelegeri (surde); frecături.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Freca + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09