3 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRECAT2, -Ă, frecați, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. ♦ Curățat prin frecare. – V. freca.

FRECAT2, -Ă, frecați, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. ♦ Curățat prin frecare. – V. freca.

FRECAT1 s. n. Faptul de a (se) freca.V. freca.

FRECAT1 s. n. Faptul de a (se) freca.V. freca.

frecat2, ~ă [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: freca] 1 a (D. corpuri) Pe a cărui suprafață a fost mișcat în mod forțat și repetat un alt corp. 2 a (D. corpuri în mișcare) Aflat în contact cu alt corp. 3 a (D. corpul omenesc sau o parte a corpului omenesc) Peste care se trec degetele sau palmele cu mișcări repetate și apăsate Si: (reg) frichinit2 (1). 4 a (Pop) Scărpinat2. 5 a Fricționat2. 6 a Care este șters apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale, pentru a i se îndepărta murdăria Si: curățat2. 7 a (D. obiecte) A cărui suprafață este lustruită prin presiunea exercitată de un corp abraziv în mișcare. 8 a (D. obiectele textile) Spălat cu insistență pentru a îndepărta petele de murdărie. 9 a (D. unele alimente) Amestecat îndelung, astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. 10 a (Pfm) Bătut2. 11 a (Fam) Supus unor eforturi prea mari. 12 a (Fam) Examinat riguros. 13 sf (Trs) Șerbet.

frecat1 sns [At: IONESCU-BOTENI, S. N. 18 / E: freca] 1-11 Frecare (1, 4-13).

FRECAT, -Ă, frecați, -te, adj. (Despre unele alimente) Amestecat astfel, îneît a devenit o masă omogenă și pufoasă. Fasole frecată. ♦ Curățat prin frecare. Podele frecate.

FRECAT ~tă (~ți, ~te) (despre unele alimente) Care este amestecat până devine o pastă omogenă. /v. a freca

FRECA, frec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. 2. Tranz. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. Tranz. A frecționa. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Lat. fricare.

freca [At: DRĂGHICI, R. 67/6 / Pzi: frec, (reg) frăc / E: ml fricare] 1 vt A mișca forțat și repetat un corp pe suprafața altui corp. 2 vr (D. corpuri în mișcare) A se afla în contact cu alt corp. 3-4 vtr A efectua mișcări repetate cu degetele (sau cu palmele) pe corp sau pe o parte a corpului, apăsând Si: (reg) a (se) frichini (1-2). 5 vt (Îe) A-și ~ mâinile (de bucurie, de mulțumire etc.) A-și manifesta o stare sufletească (de bucurie, mulțumire etc.) prin gestul spontan de frecare a mâinilor. 6 vr (Îlav) Cât te-ai ~ la ochi Într-un timp foarte scurt Si: cât ai clipi (din ochi). 7 vr (Îe) A se ~ la ochi (de uimire) A fi foarte uimit. 8-9 vtr (Pop) A (se) scărpina. 10-11 vtr A (se) fricționa (1-2). 12-13 vtr A (se) șterge apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale, pentru a îndepărta murdăria Si: a (se) curăța. 14 vt A lustrui suprafața unui obiect, supunând-o presiunii unui corp abraziv în mișcare. 15 vt (D. obiectele textile) A spăla cu insistență pentru a îndepărta petele de murdărie. 16 vt A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. 17 vt (Pop; îe) A ~ pe cineva de gâlci A pune la punct pe cineva. 18 vt (Îae) A învăța minte pe cineva. 19 vt (Pfm) A bate. 20 vt (Pfm; îe) A ~ cuiva ridichea (la nas) A mustra pe cineva. 21 vt (Îae) A bate pe cineva. 22 vt (Fam) A fi prea exigent cu cineva, obligându-l la eforturi prea mari. 23 vt (Fam) A examina riguros pe cineva. 24 vt (Pfm; îe) A-și ~ coatele pe băncile școlii A face studii îndelungate. 25 vt (Fam; îe) A ~ menta (sau parul, mangalul) sau a o ~ A nu face nimic important (pretinzând însă că este foarte ocupat). 26 vt (Trv) A (și-)o ~ A se masturba.

FRECA, frec, vb. I. Tranz. 1. A mișca forțat un corp pe suprafața altui corp cu care este în contact. 2. A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. ♦ A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească; a lustrui, a curăța. 3. A fricționa. 4. Fig. (Fam.) A bate. ◊ Expr. A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva; a bate. ♦ A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. – Din lat. fricare.

FRECA, frec, vb. I. Tranz. 1. (Uneori complementul e urmat de determinări introduse prin prep. «cu», arătînd instrumentul) A mișca forțat un corp pe suprafața altui corp cu care este în contact. Apucă un număr de spice, le frecă în palmă. CAMILAR, TEM. 207. Vitoria oftă și-și frecă domol ochii cu palmele, potrivindu-și broboada. SADOVEANU, B. 117. Găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș... îl freacă pe dinăuntru cu... buruiene mirositoare și prielnice albinelor. CREANGĂ, P. 238. Eu cămeșa i-am spălat, Cu sulcină o-am frecat, Și pe flori i-o am uscat. ALECSANDRI, P. P. 374. ◊ Expr. A-și freca mîinile = a-și trece mîinile de mai multe ori una peste cealaltă (pentru a se încălzi sau pentru a-și manifesta bucuria, satisfacția). Se duse la geam și privi afară, frecîndu-și încîntat mîinile. C. PETRESCU, C. V. 111. Deschideți iute, zise Ivan, tropăind și frecîndu-și mîinile. CREANGĂ, P. 309. ◊ Refl. Mieii să apropie... frecîndu-se cu lîna cea frumoasă și moale de hainele împăratului. RETEGANUL, P. II 32. Se frecau la ochi și se uitau în toate părțile. ISPIRESCU, L. 104. (Fig.) De 20 de ani, de cînd m-am tot frecat de păreții giudecătoriilor. ALECSANDRI, T. 257. (Expr.) Cît te-ai freca la ochi v. ochi.Refl. reciproc. Fig. A avea legături strînse, a veni în contact apropiat (unul cu altul). Romînii dintr-o parte și dintr-alta a Carpaților se frecară unii cu alții, își împărtășiră durerile. BĂLCESCU, O. II 212. 2. (Cu privire la unele alimente) A amesteca pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. Freacă ouăle cu zahărul. ♦ (Cu privire la alte obiecte) A apăsa în toate direcțiile cu un corp (aspru sau moale) pentru a îndepărta murdăria sau pentru a face să strălucească; a șterge, a lustrui, a curăța. Se oferea... să-i frece parchetele. VLAHUȚĂ, O. A. III 197. Bravul soldat... își perie uniforma, freacă bumbii. NEGRUZZI, S. I 7. 3. A fricționa, a face masaj. Au luat-o s-o frece cu oțet. CARAGIALE, O. III 46. Pune pe cineva să te frece zdravăn. ȘEZ. II 131. Fierbe lapte-ntr-o căldare De-mi gătește-o scăldătoare, Și mă freacă-ntr-un noroc Cu floare de busuioc. ALECSANDRI, P. P. 113. ♦ (Familiar) A bate. Unde nu mi-l înhață pe lupul de morari cu un par de pe cuptori și mi-l freacă așa de tare încît abia au scăpat. SBIERA, P. 243. Io-l întreb de sănătate, El mă freacă rău pe spate! HODOȘ, P. P. 194. ◊ Expr. (Familiar) A freca (cuiva) ridichea = a lua pe cineva la rost, a bate. Făt-Frumos privea și creștea carnea pe el de mulțumire, cînd vedea că freacă ridichea becisnicului de zăcaș. ISPIRESCU, L. 108. ♦ Fig. A fi prea exigent (și, de obicei, pe nedrept sau ca răzbunare) cu cineva, a-i pretinde prea mult, a-l obliga la sforțări prea mari. O să-l frec să mă țină minte. STANCU, D. 259. O să vă frec de-o să iasă untul din voi. SADOVEANU, M. C. 200.

A FRECA frec tranz. 1) (despre obiecte ce vin în contact unul cu altul) A apăsa făcând mișcări. 2) (despre alimente) A amesteca îndelung, apăsând (prefăcând într-o pastă omogenă). 3) A șterge apăsat (pentru a îndepărta murdăria). 4) fam. (corpul) A supune fricțiunii; a fricționa. 5) fig. fam. A supune unui tratament aspru. /<lat. fricare

frecà v. 1. a trece cu un lucru de mai multe ori peste altul apăsând asupra-i, spre a-l șterge sau curăța: a freca o masă cu o perie, a-și freca ochii; 2. a unge cu ceară și a freca spre a-i da lustru: a freca scândurile; 3. a fricționa: l’am frecat cu spirt; 4. fam. a bate: a freca ridichea cuiva; 5. în limba școlărească, a fi riguros cu un elev: m’a frecat la examen. [Lat. FRICARE].

frec, a v. tr. (lat. frĭcáre, it. fregáre, pv. cat. sp. pg. fregar, vfr. frover [azĭ frotter]. V. fricțiune). Frec de maĭ multe orĭ și apesînd un lucru peste altu ca să-l curăț: freacă scîndurile cu această petică udă, freacă cuțitu cu nisip, se freacă la ochĭ de somn. Fac fricțiunĭ, masez: l-a frecat cu spirt. Fig. Prelucrez, șicanez, chinuĭesc, învăț minte: avocatu l-a frecat bine pe acest șarlatan. A freca cuĭva ridichea, a-l șicana, a-l chinui (ostenindu-l, bătîndu-l). Freacă-te (orĭ spală-te) pe cap cu acest lucru, se zice ironic cuĭva cînd n’a reușit la un lucru cu care se lăuda. V. refl. Mă ating puțin în trecere: vapoarele nu s’aŭ cĭocnit, ci numaĭ s’aŭ frecat. Fig. Am contact, maĭ ales dușmănesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

freca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. frec, 2 sg. freci, 3 frea; conj. prez. 1 sg. să frec, 3 să frece; imper. 2 sg. afirm. frea

freca (a ~) vb., ind. prez. 3 frea

freca vb., ind. prez. 1 sg. frec, 3 sg. și pl. frea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FRECAT adj. bătut, făcăluit, sleit, (reg.) rîșnit, zolit. (Fasole ~.)

FRECA vb. 1. v. făcălui. 2. v. roade. 3. v. fricționa.

FRECA vb. v. atinge, bate, lovi.

FRECA vb. 1. a bate, a făcălui, a slei. (~ fasolea, lintea.) 2. a bate, a glodi, a roade. (Mă ~ pantofii.) 3. a fricționa, a trage. (Îl ~ pe spate.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

freca (frec, frecat), vb.1. A mișca forțat un corp pe suprafața altui corp. – 2. A șterge, a curăța. – 3. A frecționa. – 4. A bate, a ciomăgi. – 5. A examina, a cerceta, a iscodi. – Mr. frec, fricare, megl. frec, fricari. Lat. frĭcāre (Pușcariu 647; Candrea-Dens., 637; REW 3501; Philippide, II, 643; DAR), cf. alb. fërkoń, it. fregare, fr. frayer, prov., cat., sp., port. fregar. Der. frecător, adj. (care freacă); frecător, s. n. (spălător, chiuvetă); frecătură, s. f. (frecare; loc care poartă urma unei frecări; mustrare, dojană); frecuș, s. n. (frecare; mustrare, dojană); frecăței, s. m. pl. (tăiței; răzuire, radere); frecătoare, s. f. (cîrpă de șters; înv., pieptene, instrument de tortură; în tipografie, rulou care întinde cerneala); frecuciu, s. n. (loc unde peștii își depun icrele); frichini, vb. (vulg., a sîcîi, a deranja, a plictisi); frichineală, s. f. (vulg., frecare; sîcîială).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a freca bastonul / berbunca / mangalu’ / țiparu’ expr. a lenevi, a trândăvi.

a freca buha (ca să faci copii cu pene) expr. (adol.) a lenevi, a trândăvi, a pierde vremea de pomană.

a freca gherțoiul expr. (vulg.) 1. a avea o întâlnire platonică cu o persoană de sex opus. 2. a avea un eșec sexual. 3. a se masturba. 2. a pierde vremea de pomană.

a freca la melodie (pe cineva) expr. a bate la cap (pe cineva), a cicăli (pe cineva).

a freca menta / mangalul / manganul expr. a fi leneș / puturos, a pierde timpul de pomană

a o freca (la rece) expr. (vulg.) v. a freca bastonul.

a-i freca ridichea (cuiva) expr. 1. a bate tare (pe cineva). 2. a critica (pe cineva), a certa aspru (pe cineva).

drum bătut și cur frecat expr. (vulg.) afacere nerezolvată; efort inutil; drum făcut de pomană.

freca, frec I v. t. a excita, a mângâia zonele erogene ale partenerului de sex. II. v. r. a se excita; a se mângâia reciproc.

Intrare: frecat (adj.)
frecat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frecat
  • frecatul
  • frecatu‑
  • freca
  • frecata
plural
  • frecați
  • frecații
  • frecate
  • frecatele
genitiv-dativ singular
  • frecat
  • frecatului
  • frecate
  • frecatei
plural
  • frecați
  • frecaților
  • frecate
  • frecatelor
vocativ singular
plural
Intrare: frecat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frecat
  • frecatul
  • frecatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • frecat
  • frecatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: freca
verb (VT77)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • freca
  • frecare
  • frecat
  • frecatu‑
  • frecând
  • frecându‑
singular plural
  • frea
  • frecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frec
(să)
  • frec
  • frecam
  • frecai
  • frecasem
a II-a (tu)
  • freci
(să)
  • freci
  • frecai
  • frecași
  • frecaseși
a III-a (el, ea)
  • frea
(să)
  • frece
  • freca
  • frecă
  • frecase
plural I (noi)
  • frecăm
(să)
  • frecăm
  • frecam
  • frecarăm
  • frecaserăm
  • frecasem
a II-a (voi)
  • frecați
(să)
  • frecați
  • frecați
  • frecarăți
  • frecaserăți
  • frecaseți
a III-a (ei, ele)
  • frea
(să)
  • frece
  • frecau
  • freca
  • frecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frecat, frecaadjectiv

  • 1. (Despre unele alimente) Amestecat astfel încât să devină o masă omogenă și pufoasă. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Fasole frecată. DLRLC
    • 1.1. Curățat prin frecare. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Podele frecate. DLRLC
etimologie:
  • vezi freca DEX '09 DEX '98 NODEX

frecatsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) freca. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi freca DEX '98 DEX '09

freca, frecverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) mișca forțat pe suprafața unui corp cu care este în contact. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Apucă un număr de spice, le frecă în palmă. CAMILAR, TEM. 207. DLRLC
    • format_quote Vitoria oftă și-și frecă domol ochii cu palmele, potrivindu-și broboada. SADOVEANU, B. 117. DLRLC
    • format_quote Găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș... îl freacă pe dinăuntru cu... buruiene mirositoare și prielnice albinelor. CREANGĂ, P. 238. DLRLC
    • format_quote Eu cămeșa i-am spălat, Cu sulcină o-am frecat, Și pe flori i-o am uscat. ALECSANDRI, P. P. 374. DLRLC
    • format_quote Mieii să apropie... frecîndu-se cu lîna cea frumoasă și moale de hainele împăratului. RETEGANUL, P. II 32. DLRLC
    • format_quote Se frecau la ochi și se uitau în toate părțile. ISPIRESCU, L. 104. DLRLC
    • format_quote figurat De 20 de ani, de cînd m-am tot frecat de păreții giudecătoriilor. ALECSANDRI, T. 257. DLRLC
    • 1.1. reflexiv reciproc figurat A avea legături strânse, a veni în contact apropiat (unul cu altul). DLRLC
      • format_quote Romînii dintr-o parte și dintr-alta a Carpaților se frecară unii cu alții, își împărtășiră durerile. BĂLCESCU, O. II 212. DLRLC
    • chat_bubble A-și freca mâinile = a-și trece mâinile de mai multe ori una peste cealaltă (pentru a se încălzi sau pentru a-și manifesta bucuria, satisfacția). DLRLC
      • format_quote Se duse la geam și privi afară, frecîndu-și încîntat mîinile. C. PETRESCU, C. V. 111. DLRLC
      • format_quote Deschideți iute, zise Ivan, tropăind și frecîndu-și mîinile. CREANGĂ, P. 309. DLRLC
    • chat_bubble Cât te-ai freca la ochi. DLRLC
  • 2. tranzitiv A amesteca îndelung un aliment apăsând cu putere, pentru a obține o masă omogenă și pufoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Freacă ouăle cu zahărul. DLRLC
    • 2.1. A șterge un obiect apăsând în toate direcțiile cu un corp aspru sau moale pentru a-i îndepărta murdăria sau pentru a-l face să strălucească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se oferea... să-i frece parchetele. VLAHUȚĂ, O. A. III 197. DLRLC
      • format_quote Bravul soldat... își perie uniforma, freacă bumbii. NEGRUZZI, S. I 7. DLRLC
  • 3. tranzitiv A face masaj. DEX '09 DLRLC
    sinonime: frecționa
    • format_quote Au luat-o s-o frece cu oțet. CARAGIALE, O. III 46. DLRLC
    • format_quote Pune pe cineva să te frece zdravăn. ȘEZ. II 131. DLRLC
    • format_quote Fierbe lapte-ntr-o căldare De-mi gătește-o scăldătoare, Și mă freacă-ntr-un noroc Cu floare de busuioc. ALECSANDRI, P. P. 113. DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat familiar Bate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bate
    • format_quote Unde nu mi-l înhață pe lupul de morari cu un par de pe cuptori și mi-l freacă așa de tare încît abia au scăpat. SBIERA, P. 243. DLRLC
    • format_quote Io-l întreb de sănătate, El mă freacă rău pe spate! HODOȘ, P. P. 194. DLRLC
    • 4.1. A fi prea exigent, a obliga pe cineva la eforturi prea mari; a examina riguros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote O să-l frec să mă țină minte. STANCU, D. 259. DLRLC
      • format_quote O să vă frec de-o să iasă untul din voi. SADOVEANU, M. C. 200. DLRLC
    • chat_bubble A freca (cuiva) ridichea = a mustra pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Făt-Frumos privea și creștea carnea pe el de mulțumire, cînd vedea că freacă ridichea becisnicului de zăcaș. ISPIRESCU, L. 108. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.