2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRAZÁRE, frazări, s. f. Acțiunea de a fraza și rezultatul ei. – V. fraza.

FRAZÁRE, frazări, s. f. Acțiunea de a fraza și rezultatul ei. – V. fraza.

frazare sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 110 / Pl: ~zări / E: fraza] 1 Evidențiere, la executarea unei bucăți, a ritmului unei frazei muzicale. 2 Punere în evidență a părților care compun ideea muzicală. 3 (Nob) Alcătuire de fraze frumoase, în scris și în vorbire.

FRAZÁRE s. f. Acțiunea de a fraza. Exerciții de frazare.

FRAZÁRE s.f. Acțiunea de a fraza, de a delimita frazele muzicale. [< fraza].

FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. (Muz.) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. – Din fr. phraser.

fraza vi [At: CARAGIALE, N. F. 100 / Pzi: ~zez / E: fr fraser] 1 vi (Muz) A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale. 2 vi (Muz) A face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. 3 vt(a) (Nob) A construi fraze frumoase, în scris și în vorbire.

FRAZÁ, frazez, vb. I. Intranz. A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale, a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală. Era pianistă și nu tocmai mediocră, descifra sigur și fraza cu gust și pricepere. CARAGIALE, N. F. 100.

FRAZÁ vb. I. tr. A scoate în evidență ritmul frazei muzicale la executarea unei bucăți. [< fr. phraser].

FRAZÁ vb. tr. 1. a scoate în evidență ritmul frazei muzicale la executarea unei bucăți. 2. (ir.) a vorbi, a scrie afectat. (< fr. phraser)

A FRAZÁ ~éz tranz. (piese muzicale) A executa delimitând frazele. /<fr. phraser

*frazéz v. intr. (fr. phraser). Iron. Fac fraze, torn la vorbe goale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frazáre s. f., g.-d. art. frazắrii; pl. frazắri

frazáre s. f., g.-d. art. frazării; pl. frazări

frazá (a ~) vb., ind. prez. 3 frazeáză

frazá vb., ind. prez. 1 sg. frazéz, 3 sg. și pl. frazeáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

frazare (fr. phrase; germ. Phrasierung; engl. phrasing) 1. În accepția generală, împărțire a structurii muzicale în membrii săi naturali – frazele* – sens în care noțiunea este raportată la formă* [v. analiză; sintaxă (1)]. 2. În interpretare, ca element legat indisolubil de comunicare, și anume, ca etapă esențială a acesteia, f. reprezintă baza logică a organizării discursului muzical. Ea implică, în primul rând, respectarea riguroasă a sintaxei* muzicale. Prin expunerea corectă a structurii frazei, a diviziunilor sale, a legăturilor și opozițiilor dintre fraze, a integrării frazelor în ansamblul lucrării muzicale, se ajunge la organizarea interpretării. Fluctuațiile dinamice, modificările agogice*, articularea*, modurile de atac (1) sudează și dau sens stilistic f., valorificând o concepție interpretativă, asigurând spontaneitatea comunicării. F. implică o înțelegere complexă a problemelor armoniei (III), a exigențelor polifoniei* pentru a întâmpina stiluri variate, cu mijloace adecvate. În primul ex. (tema* a II-a din prima parte a Concertului pentru vl. și orch. de Mendelssohn-Bartholdy), f. este dictată, cu o mare simplitate, de sensul unei melodii cu o sintaxă clară, asemănătoare organizării discursului vorbit. În ex. al doilea (tema Ciacconei din Partita în re minor pentru vl. solo de J.S. Bach) exigențele construcției impun o riguroasă analiză și adoptarea unor date tehnice adecvate. Tema este expusă împreună cu contrapunctul* ei capătă o mare importanță înșelând pe interpreți. Se uită că tema ciacconei* este expusă de bas (III, 1), ceea ce i-a făcut pe unii profesori să repete acordul* pătrimii cu punct și pe optimea aferentă. Tema capătă astfel alte valori*, alt ritm (Ed. Peters, revizuire Carl Flesch). În fară de această deformare a textului original, mulți interpreți nu pot păstra o mișcare constantă (din cauza unei tehnici acordice lipsite de promptitudine) și mai ales, nu respectă valorile și raportul dintre valori. Aceasta, de altfel, de-a lungul variațiilor* care, lipsite de permanența ritmică riguroasă nu pot vertebra și lega sublimul triptic minor*-major*-minor al monumentalei Ciaccona. ♦ În dirijat*, f. configurează raporturile, ierarhiile și sintezele cuprinse în structurile compoziției (1) pentru ansamblul (I, 2) orchestral, coral ori combinat. Existența unui solist* [în genul concertului (2)], a momentelor solistice (în simfonie*, poem simfonic* etc.) presupune evidențierea unui rol preponderent, dar în corelația părții cu întregul. Dacă în concertul clasic sau aria (1) din opera* tradițională, acomp. nu i se pune îndeobște decât problema secondării fidele a protagonistului, în compoziția corală polif. sau în lucrările cu scriitură complexă f. capătă trăsături profesional-muzicale în care abia se mai recunosc filiațiile literar-poetice, originare, ori similitudinile cu cântarea pe o singură voce. Nu rareori într-o fugă* corală perfecta inteligibilitate a cuvintelor, sincronizarea silabelor, sunt sacrificate din rațiuni de pură tehnică muzicală (dar exacerbarea a dus uneori la virtuozitate formală). În conducerea de ansamblu a unei lucrări dezvoltate, f. elementelor primordiale alcătuitoare se deduce din organicitatea întregului componistic. Astfel, de la găsirea și coordonarea modului de atac*, a subtilităților timbrale, dinamicii* și agogicii*, până la înțelegerea ciclului din Suita I pentru orch. de Enescu de ex., ce se deschide, prin excepție, cu un Preludiu la unison (monodie* de ansamblu), dirijorul trebuie să se ridice de la notația lapidară și de la intuiție, la o înțelegere superioară, conștientă, a întregului din care pe urmă poate decurge în fapt f. și articularea* potrivită a tuturor elementelor. Pregnanța accentelor (III), persistența și gradarea retorică a „motivului destinului” din prima parte a Simfoniei a V-a de Beethoven nu pot fi corect realizate în afara contextului conținutului formei*, planurilor armonice, amestecului și diferențierii timbrurilor*, dialogurilor și complementarităților grupelor. Indicațiile partiturii* sunt prețioase. Dar chiar în tema secundă a a primei părți din simfonia sus-menționată f. se cere ameliorată nu în litera ci în spiritul muzicii. Cu toate că indicațiile de f. au început să fie mai numeroase și mai precise (după Bach, până la romantismul* sec. 19 și școlile naționale), f. rămâne o chestiune de instinct muzical și cultură stilistică*, întemeiate pe un sistem clasic de secvențări (v. progresie), periodicități de accente, dezvoltări prin fragmentări motivice, repetări simetrice în cadrul formelor tradiționale. Prevalența afectivității, programatismul*, sistemul leitmotivelor* (din dramele muzicale wagneriene), cultivarea unor ingeniozități metro-ritmice, dezvoltarea armoniei și artei moderne a orchestrației* au exercitat, fiecare, influențe asupra f., rafinând-o continuu o dată cu primenirea formelor și genurilor (I, 1). „Melodia infinită” pe plan orizontal, stilul impresionismului*, urmărind pe plan vertical-armonic, continue osmoze, al expresionismului*, al serialismului*, vizând o nouă organizare totală (a intervalicii, ritmicii*, timbrurilor ș.a.m.d.) a universului sonor, o altă topologie, dau accepțiuni inedite sau înlocuiesc noțiunile clasico-romantice de frază*, perioadă*, secțiune de formă etc. în structură*, evenimente și forme sonore, mecanisme transformaționale, structuri temporale plurale (politempi), cicluri de coincidență etc.

Intrare: frazare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frazare
  • frazarea
plural
  • frazări
  • frazările
genitiv-dativ singular
  • frazări
  • frazării
plural
  • frazări
  • frazărilor
vocativ singular
plural
Intrare: fraza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fraza
  • frazare
  • frazat
  • frazatu‑
  • frazând
  • frazându‑
singular plural
  • frazea
  • frazați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frazez
(să)
  • frazez
  • frazam
  • frazai
  • frazasem
a II-a (tu)
  • frazezi
(să)
  • frazezi
  • frazai
  • frazași
  • frazaseși
a III-a (el, ea)
  • frazea
(să)
  • frazeze
  • fraza
  • frază
  • frazase
plural I (noi)
  • frazăm
(să)
  • frazăm
  • frazam
  • frazarăm
  • frazaserăm
  • frazasem
a II-a (voi)
  • frazați
(să)
  • frazați
  • frazați
  • frazarăți
  • frazaserăți
  • frazaseți
a III-a (ei, ele)
  • frazea
(să)
  • frazeze
  • frazau
  • fraza
  • frazaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frazare

  • 1. Acțiunea de a fraza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Exerciții de frazare.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi fraza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

fraza

  • 1. muzică A scoate în evidență, la executarea unei bucăți, ritmul frazei muzicale; a face să se desprindă în mod distinct părțile care compun ideea muzicală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Era pianistă și nu tocmai mediocră, descifra sigur și fraza cu gust și pricepere. CARAGIALE, N. F. 100.
      surse: DLRLC
  • 2. ironic A vorbi, a scrie afectat.
    surse: MDN '00

etimologie: