fraternizare sf [At: CAMILAR, N. I, 157 / Pl: ~zări / E: fraterniza] 1 Manifestare a unor sentimente frățești față de cineva. 2 Legare a unei prietenii strânse cu cineva Si: înfrățire. 3 Unire (între două sau mai multe persoane, grupări, țări etc.) pentru o cauză comună Si: solidarizare. 4 (Mil) Solidarizare cu adversarul (ca protest împotriva războiului).

FRATERNIZÁRE s. f. Acțiunea de a fraterniza și rezultatul ei, manifestare de sentimente frățești; înfrățire, unire. ♦ Stabilire de relații frățești între soldații unor armate beligerante adverse, în cazul unor războaie nedrepte.

FRATERNIZÁRE s.f. Acțiunea de a fraterniza și rezultatul ei. [< fraterniza].

fraterniza vi [At: PAS, Z. IV, 220 / Pzi: ~zez / E: fr fraterniser] 1 A manifesta sentimente frățești față de cineva. 2 A intra în strânsă prietenie cu cineva Si: a se înfrăți. 3 A face cauză comună cu cineva Si: a se solidariza. 4 (Mil) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului).

FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A manifesta sentimente frățești, a intra într-o strînsă prietenie, în raporturi frățești cu cineva; a face cauză comună cu cineva. Deși de origine nobilă, Turgheniev fraternizează cu obidiții, ca toți marii artiști ruși chemați la luptă împotriva autocrației țariste de gîndirea îndrăzneață a democraților revoluționari. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 11/5. Se duc la organizația lucrătorilor ceferiști, fraternizează cu ei și fac legămînt ca... să meargă împreună în toate împrejurările. PAS, Z. IV 220. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul, a înceta operațiile militare (ca protest împotriva războiului).

FRATERNIZÁ vb. I. intr. A se înfrăți, a se uni, a face cauză comună cu cineva. [< fr. fraterniser].

FRATERNIZÁ vb. intr. a se înfrăți, a face cauză comună cu cineva. (< fr. fraterniser)

A FRATERNIZÁ ~éz intranz. 1) (despre persoane sau colectivități) A intra în relații fraterne (unul cu altul); a face act de fraternitate (unul cu altul); a se înfrăți. 2) (despre militari sau unități militare) A înceta ostilitățile (protestând împotriva unui război nedrept). Soldații au fraternizat cu populația. /<fr. fraterniser

fraternizà v. a se înfrăți.

*fraternizéz v. intr. (fr. fraterniser). A fi în relațiunĭ frățeștĭ, a te purta ca fratele: trupele fraternizară între ele, cu populațiunea.

fraternizare s. f., g.-d. art. fraternizării; pl. fraternizări

fraternizáre s. f., g.-d. art. fraternizării; pl. fraternizări

fraterniza (a ~) vb., ind. prez. 3 fraternizează

fraternizá vb., ind. prez. 1 sg. fraternizéz, 3 sg. și pl. fraternizeáză

FRATERNIZÁRE s. înfrățire.

FRATERNIZARE s. înfrățire.

FRATERNIZÁ vb. a se înfrăți.

FRATERNIZA vb. a se înfrăți.