3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fraieri vtr [At: BUL. FIL. IV, 166 / P: fra-ie~ / Pzi: ~resc / E: fraier] 1-2 A (se) păcăli. 3-4 A (se) înșela.

A FRAIERÍ ~ésc tranz. fam. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr (recurgând la o șmecherie); a induce în eroare; a amăgi; a păcăli; a șmecheri; a înșela; a minți. /Din fraier

A SE FRAIERÍ mă ~ésc intranz. fam. A avea ținută de fraier; a-și etala exteriorul sau îmbrăcămintea. /Din fraier

FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

fraier, ~ă smf, a [At: BUL. FIL. IV 166 / P: fra-ier / Pl: ~i, ~e / E: ger Freier „pretendent la mâna cuiva”] (Fam) 1-2 (Om) prost. 3-4 (Om) care nu se descurcă într-o anumită situație. 5-6 (Om) naiv.

FRÁIER, -Ă s. m. f., adj. (om) prost, care nu știe să profite într-o anumită împrejurare. (< germ. Freier)

FRÁIER ~i m. 1) Persoană care nu poate profita de anumite împrejurări; om nedescurcăreț; prost. 2) Persoană care iese din comun prin îmbrăcăminte și ținută extravagantă. [Sil. fra-ier] /<germ. Freier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fráier adj. m., s. m., pl. fráieri; adj. f., s. f. fráieră; pl. fráiere

fráier s. m., adj. m. (sil. fra-ier), pl. fráieri; f. sg. fráieră, g.-d. art. fráierei, pl. fráiere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRAIERÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

fraieri vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

FRÁIER adj. v. credul, naiv, prost.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fráier (fráieri), s. m.1. (Arg.) Om prost, care este furat sau de la care se obține vreun avantaj. – 2. (Arg.) Ins, tip. Germ. Freier „pretendent, logodnic” (Graur, GS, VI, 335), cf. pol. frajerz „logodnic” (Graur, BL, IV, 82), ceh. frajer (Berneker 283), cr. frajar. Semantismul pare să se explice prin ideea că logodnicul este întotdeauna tras pe sfoară. După Vasiliu, GS, VII, 114, din germ. Freiherr „domn”. Der. fraieri, vb. (a înșela, a trage pe sfoară, a escroca); fraiereală, s. f. (escrocherie; lenevie); fraierește, adv. (ca pungașii).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fraieri, fraieresc I. v. t. a înșela, a păcăli II. v. r. a fi înșelat, a se păcăli

a lua (pe cineva) de fazan / de fraier expr. 1. v. a lua împrejur 2. a crede (pe cineva) prost

a se însemna / a se înțepa fraierul expr. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i se umblă în buzunare.

fraier coclit / cu cioc expr. om prost la culme.

se îndoaie fraierul expr. (deț.) gardianul își schimbă impresia inițială / părerea negativă despre un deținut.

Intrare: fraieri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fraieri
  • fraierire
  • fraierit
  • fraieritu‑
  • fraierind
  • fraierindu‑
singular plural
  • fraierește
  • fraieriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fraieresc
(să)
  • fraieresc
  • fraieream
  • fraierii
  • fraierisem
a II-a (tu)
  • fraierești
(să)
  • fraierești
  • fraiereai
  • fraieriși
  • fraieriseși
a III-a (el, ea)
  • fraierește
(să)
  • fraierească
  • fraierea
  • fraieri
  • fraierise
plural I (noi)
  • fraierim
(să)
  • fraierim
  • fraieream
  • fraierirăm
  • fraieriserăm
  • fraierisem
a II-a (voi)
  • fraieriți
(să)
  • fraieriți
  • fraiereați
  • fraierirăți
  • fraieriserăți
  • fraieriseți
a III-a (ei, ele)
  • fraieresc
(să)
  • fraierească
  • fraiereau
  • fraieri
  • fraieriseră
Intrare: fraier (adj.)
fraier1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fraier
  • fraierul
  • fraieru‑
  • fraieră
  • fraiera
plural
  • fraieri
  • fraierii
  • fraiere
  • fraierele
genitiv-dativ singular
  • fraier
  • fraierului
  • fraiere
  • fraierei
plural
  • fraieri
  • fraierilor
  • fraiere
  • fraierelor
vocativ singular
plural
Intrare: fraier (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fraier
  • fraierul
  • fraieru‑
plural
  • fraieri
  • fraierii
genitiv-dativ singular
  • fraier
  • fraierului
plural
  • fraieri
  • fraierilor
vocativ singular
  • fraierule
  • fraiere
plural
  • fraierilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fraier, -ă fraieră

  • 1. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare).
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: credul naiv prost (adj.)

etimologie:

  • limba germană Freier „pretendent (la mâna cuiva)”
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00