fraier, ~ă smf, a [At: BUL. FIL. IV 166 / P: fra-ier / Pl: ~i, ~e / E: ger Freier „pretendent la mâna cuiva”] (Fam) 1-2 (Om) prost. 3-4 (Om) care nu se descurcă într-o anumită situație. 5-6 (Om) naiv.

FRÁIER, -Ă s. m. f., adj. (om) prost, care nu știe să profite într-o anumită împrejurare. (< germ. Freier)

FRÁIER ~i m. 1) Persoană care nu poate profita de anumite împrejurări; om nedescurcăreț; prost. 2) Persoană care iese din comun prin îmbrăcăminte și ținută extravagantă. [Sil. fra-ier] /<germ. Freier

fraier adj. m., s. m., pl. fraieri; adj. f., s. f. fraieră; pl. fraiere

fraier adj. m., s. m., pl. fraieri; adj. f., s. f. fraieră; pl. fraiere

fráier s. m., adj. m. (sil. fra-ier), pl. fráieri; f. sg. fráieră, g.-d. art. fráierei, pl. fráiere

FRÁIER adj. v. credul, naiv, prost.

fraier adj. v. CREDUL. NAIV. PROST.

fráier (fráieri), s. m. – 1. (Arg.) Om prost, care este furat sau de la care se obține vreun avantaj. – 2. (Arg.) Ins, tip. Germ. Freier „pretendent, logodnic” (Graur, GS, VI, 335), cf. pol. frajerz „logodnic” (Graur, BL, IV, 82), ceh. frajer (Berneker 283), cr. frajar. Semantismul pare să se explice prin ideea că logodnicul este întotdeauna tras pe sfoară. După Vasiliu, GS, VII, 114, din germ. Freiherr „domn”. Der. fraieri, vb. (a înșela, a trage pe sfoară, a escroca); fraiereală, s. f. (escrocherie; lenevie); fraierește, adv. (ca pungașii).

a lua (pe cineva) de fazan / de fraier expr. 1. v. a lua împrejur 2. a crede (pe cineva) prost

a se însemna / a se înțepa fraierul expr. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i se umblă în buzunare.

fraier coclit / cu cioc expr. om prost la culme.

se îndoaie fraierul expr. (deț.) gardianul își schimbă impresia inițială / părerea negativă despre un deținut.