14 definiții pentru fragil

FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaș, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis.

FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaș, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis.

FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. Care se sparge, se sfărîmă, se frînge ușor; nerezistent, slab. Vas fragil.Se farmă ca un zid fragil. ANGHEL-IOSIF, C. L. 223. Ne-am mirat de dăinuirea unor clădiri ce par a fi fost atît de fragile. ODOBESCU, S. II 281. ♦ Gingaș, firav, delicat. Din corole albe și fragile Se'nalță somptuosul miros de zambile. CAZIMIR, L. U. 8.

fragíl adj. m., pl. fragíli; f. fragílă, pl. fragíle

fragíl adj. m., pl. fragíli; f. sg. fragílă, pl. fragíle

Fragil ≠ robust, ipocrit, nesincer, perfid, prefăcut

FRAGÍL, -Ă adj. Care se poate sparge, sfărâma, rupe cu ușurință; puțin rezistent. ♦ Gingaș, delicat, firav. [< fr., it. fragile, cf. lat. fragilis].

FRAGÍL, -Ă adj. 1. se poate sparge, sfărâma, rupe. 2. gingaș, delicat, firav. (< fr. fragile, lat. fragilis)

FRAGÍL ~ă (~i, ~e) 1) (despre obiecte) Care se sparge, se sfărâmă ușor; casant. 2) fig. Care are un aspect fizic delicat; cu construcție fără vigoare; slab; plăpând; gingaș; firav; delicat. /<fr. fragile, lat. fragilis

fragil a. 1. ușor de spart: sticla e fragilă; 2. puțin solid: frumusețe fragilă; 3. fig. expus a greși: natura umană e fragilă.

*frágil, -ă adj. (lat. frágilis, d. frángere, a frînge, a sparge. V. fraged). Care se poate frînge (sparge); sticla e fragilă. Fig. Slab, fără putere: natură fragilă. Instabil: sănătate, avere fragilă. – Ob. -íl (după fr.). V. incasabil.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FRAGÍL adj. debil, delicat, firav, gingaș, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiát, (înv. și reg.) mî́rșav, ticălós, (reg.) gúbav, moringláv, (Mold. și Transilv.) sighináș, (Munt. și Olt.) șíștav. (Un copil ~; o constituție ~.)

L’HOMME N’EST QU’UN ROSEAU, LE PLUS FAIBLE DE LA NATURE, MAIS C’EST UN ROSEAU PENSANT (fr.) omul nu e decât o trestie, cea mai fragilă din natură, dar o trestie gânditoare – Pascal, „Pensées”, 347. Deși este o făptură fragilă, omul este puternic prin inteligență.

Intrare: fragil
fragil adjectiv

Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fragil fragilul fragi fragila
plural fragili fragilii fragile fragilele
genitiv-dativ singular fragil fragilului fragile fragilei
plural fragili fragililor fragile fragilelor
vocativ singular
plural