15 definiții pentru fragil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fragil, ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 281 / Pl: ~i, ~e / E: fr fragile, lat fragilis] 1 a (D. materiale) Care se deteriorează ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. 2 a Firav. 3 a Delicat. 4 a (Fig) Nerezistent. 5 a (Fig) Care nu prezintă siguranță. 6 sm (Zlg; Trs; prin popularizarea termenului științific) Ceciliz (Anguis fragilis).

FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaș, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis.

FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaș, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis.

FRAGÍL, -Ă, fragili, -e, adj. Care se sparge, se sfărîmă, se frînge ușor; nerezistent, slab. Vas fragil.Se farmă ca un zid fragil. ANGHEL-IOSIF, C. L. 223. Ne-am mirat de dăinuirea unor clădiri ce par a fi fost atît de fragile. ODOBESCU, S. II 281. ♦ Gingaș, firav, delicat. Din corole albe și fragile Se’nalță somptuosul miros de zambile. CAZIMIR, L. U. 8.

FRAGÍL, -Ă adj. Care se poate sparge, sfărâma, rupe cu ușurință; puțin rezistent. ♦ Gingaș, delicat, firav. [< fr., it. fragile, cf. lat. fragilis].

FRAGÍL, -Ă adj. 1. se poate sparge, sfărâma, rupe. 2. gingaș, delicat, firav. (< fr. fragile, lat. fragilis)

FRAGÍL ~ă (~i, ~e) 1) (despre obiecte) Care se sparge, se sfărâmă ușor; casant. 2) fig. Care are un aspect fizic delicat; cu construcție fără vigoare; slab; plăpând; gingaș; firav; delicat. /<fr. fragile, lat. fragilis

fragil a. 1. ușor de spart: sticla e fragilă; 2. puțin solid: frumusețe fragilă; 3. fig. expus a greși: natura umană e fragilă.

*frágil, -ă adj. (lat. frágilis, d. frángere, a frînge, a sparge. V. fraged). Care se poate frînge (sparge); sticla e fragilă. Fig. Slab, fără putere: natură fragilă. Instabil: sănătate, avere fragilă. – Ob. -íl (după fr.). V. incasabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fragíl adj. m., pl. fragíli; f. fragílă, pl. fragíle

fragíl adj. m., pl. fragíli; f. sg. fragílă, pl. fragíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRAGIL adj. debil, delicat, firav, gingaș, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, moringlav, (Mold. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.)

Fragil ≠ robust, ipocrit, nesincer, perfid, prefăcut


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

L’HOMME N’EST QU’UN ROSEAU, LE PLUS FAIBLE DE LA NATURE, MAIS C’EST UN ROSEAU PENSANT (fr.) omul nu e decât o trestie, cea mai fragilă din natură, dar o trestie gânditoare – Pascal, „Pensées”, 347. Deși este o făptură fragilă, omul este puternic prin inteligență.

Intrare: fragil
fragil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fragil
  • fragilul
  • fragilu‑
  • fragi
  • fragila
plural
  • fragili
  • fragilii
  • fragile
  • fragilele
genitiv-dativ singular
  • fragil
  • fragilului
  • fragile
  • fragilei
plural
  • fragili
  • fragililor
  • fragile
  • fragilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)