2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

frânturi vt [At: CDDE. nr. 648 / Pzi: ~resc / E: frântură] (Ban) A frământa (1).

FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încâlcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (= fractura) sau frânt + suf. -ură.

FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încâlcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (= fractura) sau frânt + suf. -ură.

frântu sf [At: CORESI, PS. 397 / V: ~âmt- / Pl: ~ri / E: ml *franctura (= fractura) sau frânt1 + -ură] 1 (Pop; rar) Frângere (1). 2 (Pop; rar) Spărtură. 3 (Mpp) Fractură (1). 4 (Mpp) Infirmitate. 5 (Mpp; spc) Blenoragie. 6 (Îs) ~ de limbă Vorbire confuză. 7 (Pex; îas) Frază neclară, alcătuită din cuvinte greu de pronunțat Cf frământare (7). 8-10 (Mat; înv) Fracțiune (6-8). 11 Fracțiune (1). 12 (Lpl; art) Dans popular nedefinit mai de aproape. 13 (Ccr) Ceea ce se obține frângând sau rupând ceva. 14 (Ccr) Bucată desprinsă din ceva. 15 (Ccr) Bucată rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. 16 (Înv) Dislocare de pământ. 17 (Înv) Văgăună. 18 (Înv) Prăpastie.

FRÎNTÚRĂ, frînturi, s. f. 1. Ceea ce se obține frîngînd sau rupînd ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. Iuga cutează să se ofere a cumpăra frînturile moșiei. REBREANU, R. I 142. Sima a luat frîntura de pîine rece, a rupt-o în bucățele mărunte. SANDU-ALDEA, U. P. 18. Frînturi de oaste-aleargă pe-apucate. IOSIF, P. 26. Dar pe ce, frate, mergea? Pe chite de floricele, Și pe frînturi de inele Și pe boabe de mărgele. PĂSCULESCU, L. P. 266. ◊ Fig. Noaptea părea o frîntură de basm. MIHALE, O. 356. ♦ Porțiune dintr-un întreg. V. fragment. În fund, departe, sub lună, licărea o frîntură de pîrău. SADOVEANU, O. VI 189. ◊ Fig. O frîntură de zîmbet, ascunsă și fugară, flutură pe buzele și-n privirile călărețului. MIHALE, O. 154. Am închinat iubirii trecătoare Frînturi de suflet și scîntei de rime. CAZIMIR, L. U. 98. 2. Fragment dintr-o vorbire, dintr-o povestire, dintr-un cîntec. Strigătul umplu satul, frînturi din el se desprindeau ca limbile de foc dintr-o bobotaie uriașă. DAN, U. 125. Deodată, prin căldură și prin adînca tăcere a taberei, răzbătu în apropiere, la o cotitură, un strigăt, apoi o frîntură de cîntec răgușit. SADOVEANU, O. I 163. Bucuria jucătorilor izbucnea în frînturi de strigături. REBREANU, R. I 128. ◊ Expr. Frîntură de limbă = fel de a vorbi încîlcit; p. ext. frază încîlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. Turbare de cap și frîntură de limbă ca la acești nefericiți dascăli, nu s-a mai dat a vedea. CREANGĂ, A. 84. 3. (Popular) Fractură. Găinile sufăr de multe ori de diferite frînturi de oase. ȘEZ. III 203. 4. (Rar) Spărtură. Fără de a socoti lacuna lăsată de o frîntură a vasului, numărul figurelor nu este mai puțin de vreo cincizeci. ODOBESCU, S. II 188.

FRÂNTÚRĂ ~i f. 1) Parte desprinsă în urma frângerii unui obiect. ◊ ~ de limbă a) vorbire confuză, greu de înțeles; b) enunț conținând cuvinte greu de rostit. 2) Bucată dintr-un întreg; fragment. ~ de cântec. 3) pop. Fractură a unui os. /<lat. franctura

frământări (de limbă) f. pl. sau frânturi de limbă, fraze compuse din vorbe grele de rostit ce se spun pe la șezători (Ex: capra calcă ’n piatră, piatra crapă ’n patru; crape capu caprei ’n patru, cum crapă piatra ’n patru); aceste fraze trebue să fie zise iute și de multe ori.

frântură f. rezultatul frângerii: 1. bucată ruptă; 2. frântură de limbă, joc de cuvinte (v. frământări). [Lat. FRACTURA].

frîntúră f., pl. ĭ. Lucru frînt, fractură, fracțiune, bucată: frînturĭ de oase. Locu unde s’a frînt un lucru: cenușiŭ ca frîntura feruluĭ ( fr. gris fer). – Vechĭ și frîmtură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frântúră s. f., g.-d. art. frântúrii; pl. frântúri

frântúră s. f., g.-d. art. frântúrii; pl. frântúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRÂNTÚRĂ s. v. blenoragie, fractură, gaură, gonoree, ruptură, spărtură.

FRÂNTÚRĂ s. 1. v. bucată. 2. v. fragment.

frîntu s. v. BLENORAGIE. FRACTURĂ. GAURĂ. GONOREE. RUPTURĂ. SPĂRTURĂ.

FRÎNTU s. 1. bucată, crîmpei, fracțiune, fragment, parte, porțiune, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. crîmpei, fragment, parte, (reg.) crîmpot. (A ascultat o ~ din discuția lor.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

frânturí, frânturésc, vb. IV (reg.) a frământa.

Intrare: frânturi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frânturi
  • frânturire
  • frânturit
  • frânturitu‑
  • frânturind
  • frânturindu‑
singular plural
  • frânturește
  • frânturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frânturesc
(să)
  • frânturesc
  • frântuream
  • frânturii
  • frânturisem
a II-a (tu)
  • frânturești
(să)
  • frânturești
  • frântureai
  • frânturiși
  • frânturiseși
a III-a (el, ea)
  • frânturește
(să)
  • frânturească
  • frânturea
  • frânturi
  • frânturise
plural I (noi)
  • frânturim
(să)
  • frânturim
  • frântuream
  • frânturirăm
  • frânturiserăm
  • frânturisem
a II-a (voi)
  • frânturiți
(să)
  • frânturiți
  • frântureați
  • frânturirăți
  • frânturiserăți
  • frânturiseți
a III-a (ei, ele)
  • frânturesc
(să)
  • frânturească
  • frântureau
  • frânturi
  • frânturiseră
Intrare: frântură
frântură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frântu
  • frântura
plural
  • frânturi
  • frânturile
genitiv-dativ singular
  • frânturi
  • frânturii
plural
  • frânturi
  • frânturilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frântură

  • 1. Ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: frângere 5 exemple
    exemple
    • Iuga cutează să se ofere a cumpăra frînturile moșiei. REBREANU, R. I 142.
      surse: DLRLC
    • Sima a luat frîntura de pîine rece, a rupt-o în bucățele mărunte. SANDU-ALDEA, U. P. 18.
      surse: DLRLC
    • Frînturi de oaste-aleargă pe-apucate. IOSIF, P. 26.
      surse: DLRLC
    • Dar pe ce, frate, mergea? Pe chite de floricele, Și pe frînturi de inele Și pe boabe de mărgele. PĂSCULESCU, L. P. 266.
      surse: DLRLC
    • figurat Noaptea părea o frîntură de basm. MIHALE, O. 356.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Porțiune dintr-un întreg; fracțiune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fracțiune fragment 3 exemple
      exemple
      • În fund, departe, sub lună, licărea o frîntură de pîrău. SADOVEANU, O. VI 189.
        surse: DLRLC
      • figurat O frîntură de zîmbet, ascunsă și fugară, flutură pe buzele și-n privirile călărețului. MIHALE, O. 154.
        surse: DLRLC
      • figurat Am închinat iubirii trecătoare Frînturi de suflet și scîntei de rime. CAZIMIR, L. U. 98.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Fragment dintr-o vorbire, dintr-o povestire, dintr-un cântec.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Strigătul umplu satul, frînturi din el se desprindeau ca limbile de foc dintr-o bobotaie uriașă. DAN, U. 125.
        surse: DLRLC
      • Deodată, prin căldură și prin adînca tăcere a taberei, răzbătu în apropiere, la o cotitură, un strigăt, apoi o frîntură de cîntec răgușit. SADOVEANU, O. I 163.
        surse: DLRLC
      • Bucuria jucătorilor izbucnea în frînturi de strigături. REBREANU, R. I 128.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. expresie Frântură de limbă = vorbire încâlcită.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Turbare de cap și frîntură de limbă ca la acești nefericiți dascăli, nu s-a mai dat a vedea. CREANGĂ, A. 84.
          surse: DLRLC
        • 1.2.1.1. prin extensiune Frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit.
          surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Găinile sufăr de multe ori de diferite frînturi de oase. ȘEZ. III 203.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Fără de a socoti lacuna lăsată de o frîntură a vasului, numărul figurelor nu este mai puțin de vreo cincizeci. ODOBESCU, S. II 188.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *franctura (= fractura)
    surse: DEX '09 DEX '98
  • frânt + sufix -ură.
    surse: DEX '09 DEX '98