2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

frânturi vt [At: CDDE. nr. 648 / Pzi: ~resc / E: frântură] (Ban) A frământa (1).

FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încâlcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (= fractura) sau frânt + suf. -ură.

FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încâlcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (= fractura) sau frânt + suf. -ură.

frântu sf [At: CORESI, PS. 397 / V: ~âmt- / Pl: ~ri / E: ml *franctura (= fractura) sau frânt1 + -ură] 1 (Pop; rar) Frângere (1). 2 (Pop; rar) Spărtură. 3 (Mpp) Fractură (1). 4 (Mpp) Infirmitate. 5 (Mpp; spc) Blenoragie. 6 (Îs) ~ de limbă Vorbire confuză. 7 (Pex; îas) Frază neclară, alcătuită din cuvinte greu de pronunțat Cf frământare (7). 8-10 (Mat; înv) Fracțiune (6-8). 11 Fracțiune (1). 12 (Lpl; art) Dans popular nedefinit mai de aproape. 13 (Ccr) Ceea ce se obține frângând sau rupând ceva. 14 (Ccr) Bucată desprinsă din ceva. 15 (Ccr) Bucată rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. 16 (Înv) Dislocare de pământ. 17 (Înv) Văgăună. 18 (Înv) Prăpastie.

FRÎNTÚRĂ, frînturi, s. f. 1. Ceea ce se obține frîngînd sau rupînd ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. Iuga cutează să se ofere a cumpăra frînturile moșiei. REBREANU, R. I 142. Sima a luat frîntura de pîine rece, a rupt-o în bucățele mărunte. SANDU-ALDEA, U. P. 18. Frînturi de oaste-aleargă pe-apucate. IOSIF, P. 26. Dar pe ce, frate, mergea? Pe chite de floricele, Și pe frînturi de inele Și pe boabe de mărgele. PĂSCULESCU, L. P. 266. ◊ Fig. Noaptea părea o frîntură de basm. MIHALE, O. 356. ♦ Porțiune dintr-un întreg. V. fragment. În fund, departe, sub lună, licărea o frîntură de pîrău. SADOVEANU, O. VI 189. ◊ Fig. O frîntură de zîmbet, ascunsă și fugară, flutură pe buzele și-n privirile călărețului. MIHALE, O. 154. Am închinat iubirii trecătoare Frînturi de suflet și scîntei de rime. CAZIMIR, L. U. 98. 2. Fragment dintr-o vorbire, dintr-o povestire, dintr-un cîntec. Strigătul umplu satul, frînturi din el se desprindeau ca limbile de foc dintr-o bobotaie uriașă. DAN, U. 125. Deodată, prin căldură și prin adînca tăcere a taberei, răzbătu în apropiere, la o cotitură, un strigăt, apoi o frîntură de cîntec răgușit. SADOVEANU, O. I 163. Bucuria jucătorilor izbucnea în frînturi de strigături. REBREANU, R. I 128. ◊ Expr. Frîntură de limbă = fel de a vorbi încîlcit; p. ext. frază încîlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. Turbare de cap și frîntură de limbă ca la acești nefericiți dascăli, nu s-a mai dat a vedea. CREANGĂ, A. 84. 3. (Popular) Fractură. Găinile sufăr de multe ori de diferite frînturi de oase. ȘEZ. III 203. 4. (Rar) Spărtură. Fără de a socoti lacuna lăsată de o frîntură a vasului, numărul figurelor nu este mai puțin de vreo cincizeci. ODOBESCU, S. II 188.

FRÂNTÚRĂ ~i f. 1) Parte desprinsă în urma frângerii unui obiect. ◊ ~ de limbă a) vorbire confuză, greu de înțeles; b) enunț conținând cuvinte greu de rostit. 2) Bucată dintr-un întreg; fragment. ~ de cântec. 3) pop. Fractură a unui os. /<lat. franctura

frământări (de limbă) f. pl. sau frânturi de limbă, fraze compuse din vorbe grele de rostit ce se spun pe la șezători (Ex: capra calcă ’n piatră, piatra crapă ’n patru; crape capu caprei ’n patru, cum crapă piatra ’n patru); aceste fraze trebue să fie zise iute și de multe ori.

frântură f. rezultatul frângerii: 1. bucată ruptă; 2. frântură de limbă, joc de cuvinte (v. frământări). [Lat. FRACTURA].

frîntúră f., pl. ĭ. Lucru frînt, fractură, fracțiune, bucată: frînturĭ de oase. Locu unde s’a frînt un lucru: cenușiŭ ca frîntura feruluĭ ( fr. gris fer). – Vechĭ și frîmtură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

frântu s. f., g.-d. art. frânturii; pl. frânturi

frântúră s. f., g.-d. art. frântúrii; pl. frântúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FRÂNTÚRĂ s. v. blenoragie, fractură, gaură, gonoree, ruptură, spărtură.

FRÂNTÚRĂ s. 1. v. bucată. 2. v. fragment.

FRÎNTU s. 1. bucată, crîmpei, fracțiune, fragment, parte, porțiune, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. crîmpei, fragment, parte, (reg.) crîmpot. (A ascultat o ~ din discuția lor.)

frîntu s. v. BLENORAGIE. FRACTURĂ. GAURĂ. GONOREE. RUPTURĂ. SPĂRTURĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

frânturí, frânturésc, vb. IV (reg.) a frământa.

Intrare: frânturi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frânturi
  • frânturire
  • frânturit
  • frânturitu‑
  • frânturind
  • frânturindu‑
singular plural
  • frânturește
  • frânturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frânturesc
(să)
  • frânturesc
  • frântuream
  • frânturii
  • frânturisem
a II-a (tu)
  • frânturești
(să)
  • frânturești
  • frântureai
  • frânturiși
  • frânturiseși
a III-a (el, ea)
  • frânturește
(să)
  • frânturească
  • frânturea
  • frânturi
  • frânturise
plural I (noi)
  • frânturim
(să)
  • frânturim
  • frântuream
  • frânturirăm
  • frânturiserăm
  • frânturisem
a II-a (voi)
  • frânturiți
(să)
  • frânturiți
  • frântureați
  • frânturirăți
  • frânturiserăți
  • frânturiseți
a III-a (ei, ele)
  • frânturesc
(să)
  • frânturească
  • frântureau
  • frânturi
  • frânturiseră
Intrare: frântură
frântură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frântu
  • frântura
plural
  • frânturi
  • frânturile
genitiv-dativ singular
  • frânturi
  • frânturii
plural
  • frânturi
  • frânturilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frântu, frânturisubstantiv feminin

  • 1. Ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: frângere
    • format_quote Iuga cutează să se ofere a cumpăra frînturile moșiei. REBREANU, R. I 142. DLRLC
    • format_quote Sima a luat frîntura de pîine rece, a rupt-o în bucățele mărunte. SANDU-ALDEA, U. P. 18. DLRLC
    • format_quote Frînturi de oaste-aleargă pe-apucate. IOSIF, P. 26. DLRLC
    • format_quote Dar pe ce, frate, mergea? Pe chite de floricele, Și pe frînturi de inele Și pe boabe de mărgele. PĂSCULESCU, L. P. 266. DLRLC
    • format_quote figurat Noaptea părea o frîntură de basm. MIHALE, O. 356. DLRLC
    • 1.1. Porțiune dintr-un întreg; fracțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În fund, departe, sub lună, licărea o frîntură de pîrău. SADOVEANU, O. VI 189. DLRLC
      • format_quote figurat O frîntură de zîmbet, ascunsă și fugară, flutură pe buzele și-n privirile călărețului. MIHALE, O. 154. DLRLC
      • format_quote figurat Am închinat iubirii trecătoare Frînturi de suflet și scîntei de rime. CAZIMIR, L. U. 98. DLRLC
    • 1.2. Fragment dintr-o vorbire, dintr-o povestire, dintr-un cântec. DLRLC
      • format_quote Strigătul umplu satul, frînturi din el se desprindeau ca limbile de foc dintr-o bobotaie uriașă. DAN, U. 125. DLRLC
      • format_quote Deodată, prin căldură și prin adînca tăcere a taberei, răzbătu în apropiere, la o cotitură, un strigăt, apoi o frîntură de cîntec răgușit. SADOVEANU, O. I 163. DLRLC
      • format_quote Bucuria jucătorilor izbucnea în frînturi de strigături. REBREANU, R. I 128. DLRLC
      • chat_bubble Frântură de limbă = vorbire încâlcită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Turbare de cap și frîntură de limbă ca la acești nefericiți dascăli, nu s-a mai dat a vedea. CREANGĂ, A. 84. DLRLC
        • chat_bubble prin extensiune Frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. popular Fractură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fractură
    • format_quote Găinile sufăr de multe ori de diferite frînturi de oase. ȘEZ. III 203. DLRLC
  • 3. rar Spărtură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: spărtură
    • format_quote Fără de a socoti lacuna lăsată de o frîntură a vasului, numărul figurelor nu este mai puțin de vreo cincizeci. ODOBESCU, S. II 188. DLRLC
etimologie:
  • limba latină *franctura (= fractura) DEX '09 DEX '98
  • frânt + sufix -ură. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.