FOSILĂ, fosile, s. f. Rest sau urmă a unui animal sau a unei plante care a trăit într-o epocă geologică anterioară celei actuale și care este îngropată și conservată în straturile pămîntului. Mi se părea mie că tot ce trăise altădată subt ochii mei nu putuse fi decît fantasmagoria bolnavă a unui vis, sau cel mult amintirea neguroasă despre lumea fosilelor vreunei depărtate perioade geologice. HOGAȘ, M. N. 171. ◊ Fig. Amintirea-i o frîntură de fosilă Din care-ai vrea să reclădești minuni. BENIUC, V. 139.

FOSILĂ s.f. Rest, urmă a unui animal sau a unei plante, aparținînd unor specii caracteristice epocilor geologice anterioare și care s-a păstrat în depozitele sedimentare ale scoarței Pămîntului. ♦ (Ironic) Bătrîn (cu idei învechite). [Pl. -le. / < fr. fossile, cf. lat. fossilis].

FOSILĂ ~e f. 1) Rest de organism animal sau vegetal din epocile geologice anterioare, conservat în rocile sedimentare ale pământului. 2) fig. Persoană de vârstă înaintată, cu concepții de viață demodate sau cu idei retrograde. /<fr. fossile, lat. fossilis

FOSIL, -Ă, fosili, -e, s. f., adj. 1. S. f. Rest sau urmă de organism animal sau vegetal din trecutul geologic, conservat în depozite sedimentare. ♦ (Ir.) Bătrân (cu idei și atitudini învechite). 2. Adj. (Despre organisme, formații geologice etc.) Care a existat, care s-a format în trecutul geologic al Pământului. – Din fr. fossile, lat. fossilis.

fosil² sn vz fosil¹

fosil¹, ~ă [At: COBÂLCESCU, ap. I. IONESCU, M. 50 / V: (1-2, înv) fosil sn / Pl: ~i, ~e / E: fr fossile, lat fossilis] 1 sf Rest sau urmă a unui animal sau a unei plante dintr-o epocă geologică anterioară celei actuale, conservată în straturile pământului. 2 sf (Irn) Bătrân (cu idei și atitudini învechite, anacronice) Si: (dep) babalâc, baccea. 3 a (D. organisme, formații geologice etc.) Care a existat, care s-a format în trecutul geologic al pământului.

*FOSIL I. adj. 🗺 Care se găsește în sînul pămîntului ca rămășiță a animalelor sau plantelor care au existat în timpuri geologice anterioare epocei cuaternare. II. sn. (pl. -le), FOSILĂ (pl. -le) sf. 🗺 Rămășiță sau urmă petrificată a unui animal sau vegetal din străvechile timpuri geologice și care se găsesc îngropate în sînul pămîntului (🖼 2185) [fr.].

FOSIL, -Ă, fosili, -e, s. f., adj. 1. S. f. Rest sau urmă a unui animal sau a unei plante dintr-o epocă geologică anterioară celei actuale, conservată în straturile pământului. ♦ (Ir.) Bătrân (cu idei și atitudini învechite). 2. Adj. (Despre organisme, formații geologice etc.) Care a existat, care s-a format în trecutul geologic al pământului. – Din fr. fossile, lat. fossilis.

FOSIL, -Ă adj. (Despre resturi de animale sau de plante) Pietrificat, conservat în stratele Pămîntului dintr-o epocă geologică anterioară. [Cf. fr. fossile, lat. fossilis].

FOSIL, -Ă I. adj. (despre organisme, formații geologice etc.) conservat în straturile Pământului. II. s. f. 1. rest, urmă a unui animal sau a unei plante, aparținând unor epoci geologice anterioare, care s-au păstrat în depozitele sedimentare ale scoarței terestre. 2. (fig.; ir.) bătrân cu idei învechite. (< fr. fossile, lat. fossilis)

ou-fosilă s. n. Ou păstrat ca fosilă ◊ „Oul din imagine [...] are remarcabila vârstă de... un milion de ani! Dată fiind valoarea deosebită a acestui ou-fosilă, muzee din numeroase țări ale lumii și-au exprimat dorința să intre în posesia lui.” R.l. 2 IV 71 p. 6. ◊ „De curând, un grup de arheologi au descoperit în Madagascar, în timpul unor săpături, acest gigantic ou-fosilă care cântărește 5 kg.” Sc. 23 VI 73 p. 5 //din ou + fosilă//

FOSIL ~ă (~i, ~e) (despre resturi de organisme animale sau vegetale) Care a rămas conservat în rocile sedimentare din trecutul geologic al pământului. /<fr. fossile, lat. fossilis

fosil a. și n. 1. rămășițe de animale sau de plante aflate în stratele pământului și cari aparțin unor specii ce nu mai există astăzi; 2. fig. ce a rămas înapoi, învechit: literatură fosilă.

fósil, -ă adj. (lat. fóssilis, d. fódere, a săpa, de unde vine și fossa, șanț, groapă). Scos din pămînt: plante, oase fosile. S. n., pl. e. Resturĭ de plante și animale străvechĭ îngropate în straturile terestre anterioare perioadeĭ geologice actuale. Fig. Iron. (f.) Persoană cu ideĭ înapoĭate, lucru învechit și ĭeșit din obiceĭ. – Fals fosíl (după fr.).

fosilă s. f., g.-d. art. fosilei; pl. fosile

fosilă s. f., g.-d. art. fosilei; pl. fosile

fosilă s. f., g.-d. art. fosilei; pl. fosile

fosilă.

fosil adj. m., pl. fosili; f. fosilă, pl. fosile

fosil adj. m., pl. fosili; f. fosilă, pl. fosile

fosil adj. m., pl. fosili; f. sg. fosilă, pl. fosile

fosilă, fosile s. f. (iron.) bătrân cu idei și atitudini învechite

FOSILĂ s. (GEOL.) (înv.) petrefact.

FOSILĂ s. (GEOL.) (înv.) petrefact.

FOSIL adj. v. petrificat.