2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FORMULÁ, formulez, vb. I. Tranz. A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc.; a exprima prin cuvinte, a enunța. – Din fr. formuler.

formula vt [At: URICARIUL X, 7/23 / Pzi: ~lez / E: fr. formuler] 1 A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri Si: (înv) formui (1). 2 A exprima prin cuvinte Si: (înv) formui (2).

FORMULÁ, formulez, vb. I. Tranz. A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc., a exprima prin cuvinte. – Din fr. formuler.

FORMULÁ, formulez, vb. I. Tranz. A da o formă precisă unei gîndiri, unei hotărîri etc.; a exprima prin cuvinte. V. enunța, redacta. În «Tezele din aprilie», Lenin a formulat pentru prima dată teza marxistă fundamentală despre republica sovietelor ca forma cea mai potrivită de organizare politică a societății în perioada de trecere de la capitalism la socialism. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2328. ◊ Refl. Gîndurile, observațiile lui i se formulau și i se așezau în cap pe coloane de gazetă. VLAHUȚĂ, O. A. III 22. (Cu pron. pers. în dativ) Își formulase în minte, concret și simplu, într-o expunere directă, toate problemele pe care ar fi dorit să le ridice. MIHALE, O. 296.

FORMULÁ vb. I. tr. A da formă, a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.). [< fr. formuler, it. formulare].

FORMULÁ vb. tr. a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.). (< fr. formuler)

A FORMULÁ ~éz tranz. (idei, gânduri, hotărâri etc.) A prezenta într-o anumită formă. /<fr. formuler

formulà v. 1. a redacta în forma obișnuită: a formula o sentință; 2. fig. a enunța cu preciziune: a-și formula opiniunea.

FORMÚLĂ, formule, s. f. 1. Enunț precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operații; expresie precisă, generală și invariabilă a unei idei, a unei relații, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ♦ Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau în scris la redactarea unor acte, sentințe etc. ◊ Formulă de politețe = formă convențională de exprimare sau de adresare, consacrată prin uz. 2. (Mat.) Relație, în general simbolică, care exprimă o proprietate cu caracter general și care servește la rezolvarea problemelor de același gen. 3. Expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziția calitativă și cantitativă a moleculei unei substanțe. 4. Parolă. 5. Mijloc, soluție. – Din fr. formule, lat. formula.

formu sf [At: NEGRUZZI, S. I, 305 / Pl: ~le / E: fr formule, lat formula] 1 Enunț precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operații. 2 Expresie precisă, generală și invariabilă a unei idei, a unei relații, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). 3 (Îs) ~ de politețe Formă convențională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorități sau persoane. 4 Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreși în care trebuie redactat un act, sentință etc. 5 Relație alcătuită din litere, cifre și semne matematice, constituind o identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 6 Expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziția calitativă și cantitativă a moleculei unei substanțe. 7 Parolă. 8 Mijloc de a întreprinde ceva. 9 Soluție. 10 (Spt; îs) ~la 1 Categorie de automobile cu un singur loc, destinate exclusiv competițiilor, în circuit sau pe un traseu închis.

FORMÚLĂ, formule, s. f. 1. Enunț precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operații; expresie precisă, generală și invariabilă a unei idei, a unei relații, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ◊ Formulă de politețe = formă convențională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorități sau unei persoane. ♦ Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreși în care trebuie redactat un act, o sentință etc. 2. Relație alcătuită din litere, cifre și semne matematice, constituind o identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziția calitativă și cantitativă a moleculei unei substanțe. 4. Parolă. 5. Mijloc, soluție. – Din fr. formule, lat. formula.

FORMÚLĂ, formule, s. f. 1. Expresie precisă, generală și invariabilă a unei idei, a unei relații, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). Arta, ca și literatura, suportă succesive transformări, care nu se pot încercui în formule. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 3/1. Forma definitivă sub care poezia e publicată reprezintă formula de stil artistic a lui Eminescu. ROSETTI, S. L. 34. Nu țin să precizez o formulă de artă. ANGHEL, PR. 171. ◊ Formulă de politețe = formă convențională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorități sau unei persoane. ♦ Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreși în care trebuie redactat un act, o sentință etc. ◊ Formulă executorie v. executoriu. 2. Expresie în litere, cifre și semne matematice, constituind o identitate în care unul din membri e considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt membru. Formula ridicării binomului la pătrat.În toate cărțile omul îi apărea izolat de viața adevărată, singuratec și abstract ca o formulă matematică. REBREANU, P. S. 122. 3. Expresie în simboluri care reprezintă compoziția unei combinații chimice. Formula apei este H2O. 4. Parolă. Departe... sentinelele își îngînau cu glasuri somnoroase formulele. SADOVEANU, M. C. 58. 5. Mijloc, soluție.

FORMÚLĂ s.f. 1. Expresie generală și invariabilă a unei idei, a unei relații etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare. ◊ Formulă de politețe = formă convențională de exprimare folosită pentru a se adresa unei autorități sau unei persoane. ♦ Frază-tip care cuprinde termenii formali și expreși în care trebuie compus un act, o sentință etc. 2. Expresie matematică reprezentând o relație generală între mai multe mărimi. 3. Expresie în simboluri care reprezintă compoziția unei combinații chimice. 4. Soluție; mod de a face ceva, mijloc. 5. Parolă. [< lat., it. formula, fr. formule].

FORMÚLĂ s. f. 1. expresie generală și invariabilă a unei idei, a unei relații etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare. ♦ ~ de politețe = formă convențională de exprimare, pentru a se adresa unei autorități sau unei persoane. ◊ frază-tip în anumite ocazii sau la redactarea unor sentințe etc. 2. (mat.) expresie reprezentând o relație generală între mai multe mărimi. 3. reprezentare în simboluri a compoziției unei combinații chimice. 4. soluție; mijloc, mod de a face ceva. 5. parolă. (< fr. formule, lat. formula)

FORMÚLĂ ~e f. 1) Exprimare generalizată, concisă și exactă a unei legități sau a unui principiu. 2) mat. Expresie care reprezintă o relație generalizată între mai multe mărimi, fixată în simboluri și în semne speciale. ~ algebrică. 3) chim. Expresie care reprezintă compoziția și structura unei substanțe cu ajutorul simbolurilor. ~a apei. /<fr. formule, lat. formula

formulă f. 1. model după care se redactează un act: formulă de testament; 2. mod obișnuit de a se exprima în relațiunile vieții; 3. expresiune algebrică enunțând pe scurt regula de urmat pentru soluțiunea chestiunilor de aceeaș specie; 4. expresiune chimică indicând elementele din care e compusă o substanță; 5. ordonanță medicală.

*fórmulă f., pl. e (lat. fórmula, dim. d. forma. Cp. cu vírgulă). Model, formă după care se redactează un act. Mod de a te exprima, de a te purta conform uzuluĭ; formulă de politeță. Ordonanță, rețetă: formulă medicală. Expresiune algebrică care enunță pe scurt regula de urmat p. rezolvarea chestiunilor de acelașĭ fel. Expresiune chimică care arată elementele din care se compune o substanță. – Fals formúlă (după fr.).

*formuléz v. tr. (d. fórmulă; fr. formuler). Redactez în formă obișnuită: a formula o sentență. Enunț precis: a formula o acuzațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

formulá (a ~) vb., ind. prez. 3 formuleáză

formulá vb., ind. prez. 1 sg. formuléz, 3 sg. și pl. formuleáză

arată toate definițiile

Intrare: formula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • formula
  • formulare
  • formulat
  • formulatu‑
  • formulând
  • formulându‑
singular plural
  • formulea
  • formulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • formulez
(să)
  • formulez
  • formulam
  • formulai
  • formulasem
a II-a (tu)
  • formulezi
(să)
  • formulezi
  • formulai
  • formulași
  • formulaseși
a III-a (el, ea)
  • formulea
(să)
  • formuleze
  • formula
  • formulă
  • formulase
plural I (noi)
  • formulăm
(să)
  • formulăm
  • formulam
  • formularăm
  • formulaserăm
  • formulasem
a II-a (voi)
  • formulați
(să)
  • formulați
  • formulați
  • formularăți
  • formulaserăți
  • formulaseți
a III-a (ei, ele)
  • formulea
(să)
  • formuleze
  • formulau
  • formula
  • formulaseră
Intrare: formulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • formu
  • formula
plural
  • formule
  • formulele
genitiv-dativ singular
  • formule
  • formulei
plural
  • formule
  • formulelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

formula

  • 1. A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc.; a exprima prin cuvinte.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: enunța 3 exemple
    exemple
    • În «Tezele din aprilie», Lenin a formulat pentru prima dată teza marxistă fundamentală despre republica sovietelor ca forma cea mai potrivită de organizare politică a societății în perioada de trecere de la capitalism la socialism. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2328.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Gîndurile, observațiile lui i se formulau și i se așezau în cap pe coloane de gazetă. VLAHUȚĂ, O. A. III 22.
      surse: DLRLC
    • Își formulase în minte, concret și simplu, într-o expunere directă, toate problemele pe care ar fi dorit să le ridice. MIHALE, O. 296.
      surse: DLRLC

etimologie:

formulă

  • 1. Enunț precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operații; expresie precisă, generală și invariabilă a unei idei, a unei relații, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: enunț 3 exemple
    exemple
    • Arta, ca și literatura, suportă succesive transformări, care nu se pot încercui în formule. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 3/1.
      surse: DLRLC
    • Forma definitivă sub care poezia e publicată reprezintă formula de stil artistic a lui Eminescu. ROSETTI, S. L. 34.
      surse: DLRLC
    • Nu țin să precizez o formulă de artă. ANGHEL, PR. 171.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau în scris la redactarea unor acte, sentințe etc.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
      • surse: DLRLC
      • 1.1.2. Formulă de politețe = formă convențională de exprimare sau de adresare, consacrată prin uz.
        surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. matematică Relație, în general simbolică, care exprimă o proprietate cu caracter general și care servește la rezolvarea problemelor de același gen.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Formula ridicării binomului la pătrat.
      surse: DLRLC
    • În toate cărțile omul îi apărea izolat de viața adevărată, singuratec și abstract ca o formulă matematică. REBREANU, P. S. 122.
      surse: DLRLC
  • 3. Expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziția calitativă și cantitativă a moleculei unei substanțe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Formula apei este H2O.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Departe... sentinelele își îngînau cu glasuri somnoroase formulele. SADOVEANU, M. C. 58.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: