formare sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 223 / Pl: ~mări / E: forma] 1 Creare. 2 Apariție. 3 Naștere. 4 Pregătire. 5 Educare. 6 Alcătuire. 7 Constituire. 8 Operație de confecționare și de asamblare a părților constitutive și a miezurilor care alcătuiesc o formă de turnătorie. 9 (Țes; îs) ~a rostului Mișcare de ridicare și de coborâre a unei părți din firele de urzeală.

FORMARE, formări, s. f. Acțiunea de a (se) forma și rezultatul ei. 1. Alcătuire, constituire. Una din sarcinile centrale ale muncii de agitație la sate este lupta pentru consolidarea economico-organizatorică a gospodăriilor agricole colective și a întovărășirilor agricole existente și pentru formarea de noi gospodării agricole colective și întovărășiri. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 35. 2. Pregătire, instruire, educare. Organizațiile sportive trebuie să ducă o muncă permanentă de formare a unui tineret sănătos din punct de vedere fizic și moral, apt de a întări și apăra Republica Populară Romînă. REZ. HOT. I 175. 3. Creare, naștere. Formarea rocilor sedimentare este un proces îndelungat. 4. Confecționarea și montarea formelor de turnătorie.

FORMARE s.f. Acțiunea de a (se) forma și rezultatul ei; formaj; formație. [< forma].

FORMARE s. f. 1. acțiunea de a (se) forma; formaj; formație (1); pregătire, instruire, educare. 2. confecțio-nare și montare a unei forme de turnătorie. ◊ procedeu de fabricare prin vulcanizare a matrițelor unor obiecte de cauciuc. 3. turnare și deshidratare a pastei fibroase pentru obținerea unei benzi sau foi de hârtie. 4. operația de a da unei piese de îmbrăcăminte sau de încălțăminte forma potrivită. (< forma)

FORMA, formez, vb. I. Tranz. 1. A da ființă și formă unui lucru; a face. ♦ Refl. A lua ființă, a lua naștere. 2. A educa, a crește. 3. (Despre mai multe elemente) A alcătui, a compune. ♦ A constitui, a reprezenta. 4. (Tehn.) A confecționa forme de turnătorie, a îndeplini operația de formare (2). – Din fr. former, lat. formare.

FORMAR, formari, s. m. Formator (1). – Formă + suf. -ar.^[1]

forma [At: I. NEGRUZZI, S. I, 88 / Pzi: ~mez / E: fr former, Iar formare] 1 vt A da ființă și formă unui lucru Si: a face. 2 vr A lua ființă. 3 vt A crește. 4-5 vt A (se) educa. 6-7 vtr A (se) transforma. 8 vt (D. mai multe elemente) A alcătui. 9-10 vtr (D. mai multe elemente) A (se) constitui. 11 vt (D. mai multe elemente) A reprezenta. 12 vt (Teh) A confecționa forme de turnătorie. 13 vt (Teh) A îndeplini operația de formare (8).

formar sm [At: LTR / Pl: ~i / E: formă + -ar] Lucrător calificat care confecționează forme de turnătorie Si: formator (1).

FORMA, formez, vb. I. Tranz. 1. A da ființă și formă unui lucru; a face. ♦ Refl. A lua ființă, a lua naștere. 2. A educa, a crește. 3. (Despre mai multe elemente) A alcătui, a compune. ♦ A constitui, a reprezenta. 4. A confecționa forme de turnătorie, a îndeplini operația de formare. (2) – Din fr. former, lat. formare.

FORMAR, formari, s. m. Lucrător calificat care confecționează forme de turnătorie; formator. – Formă + suf. -ar.

FORMA, formez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui, a constitui, a face. V-am citit cu admirație și mi-am format ferma convingere că trebuie să fiți un om bun. VLAHUȚĂ, O. A. 430. Cînd, în fine, au zis în fața lumii: Voim a forma de acum înainte un stat independent!, desigur nici unul dintr-înșii nu și-a putut închipui că această declarațiune este un simplu cuvînt. ODOBESCU, S. III 454. ♦ A organiza. 2. Tranz. A dezvolta. Scopul lui era să îndemne pe artiști și să formeze gustul publicului. GHICA, S. A. 80. ♦ A educa, a crește. Uniunea Tineretului Muncitor ajută partidul să educe tineretul muncitor în spirit comunist, să formeze cadrele de tehnicieni și specialiști pentru toate ramurile construcției socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 52. 3. Refl. A lua ființă, a lua naștere. Rocile sedimentare s-au format prin depunere. 4. Tranz. A confecționa forme de turnătorie.

FORMA vb. I. tr., refl. 1. A (se) face, a lua ființă. ♦ A (se) constitui, a (se) organiza. ♦ tr. A alcătui, a confecționa. 2. A (se) educa, a (se) dezvolta; a crește. [< fr. former, it., lat. formare].

FORMAR s.m. Formator. [Cf. fr. formaire].

FORMA vb. I. tr., refl. 1. a (se) face, a lua ființă. ◊ a (se) constitui, a (se) organiza. 2. a (se) educa, a (se) dezvolta; a crește. II. tr. (despre elemente multiple) a alcătui, a compune; a reprezenta. (< fr. former, lat. formare)

FORMAR s. m. formator (T, 1). (< fr. formaire)

A SE FORMA mă ~ez intranz. A-și lua începutul; a lua naștere; a lua ființă. /<fr. former, lat. formare

A FORMA ~ez tranz. 1) A face să se formeze. 2) A dezvolta prin acțiuni conștiente și sistematice de instruire și educare. 3) (metale sau aliaje în stare lichidă) A turna într-un tipar (pentru a da o formă). /<fr. former, lat. formare

formà v. 1. a da ființă și formă; 2. a da o formă sau figură: a forma litere, sunete; 3. a institui, a stabili: a forma o societate; 4. a produce, a constitui: ploaia a format un torent; 5. a concepe, a imagina: a forma un proiect; 6. a cultiva prin instrucțiune, prin educațiune: a forma inima copiilor; 7. a lua, a căpăta o formă: corpul său se formează.

*forméz v. tr. (lat. formare). Daŭ formă, existență: a forma o figură, un stabiliment. Instituĭ, stabilesc: a forma o familie. Constituĭ, compun, produc: vaporiĭ formează nouriĭ. Fig. Concep, imaginez: a forma un proĭect. Constituĭ: bunătatea formează fondu caracteruluĭ luĭ. Cultiv, cĭoplesc, modelez: exemplele formează caracterele. V. refl. Ĭaŭ formă, mă constituĭ, mă fac. Mă cĭoplesc, mă cultiv: vitejiĭ se formează în războĭ. – Și furmez (sec. 18) și formŭĭesc (Dos.).

înfurméz, V. formez.

formare (acțiunea de a da formă) s. f., g.-d. art. formării; pl. formări

formare s. f., g.-d. art. formării; pl. formări

formare s. f., g.-d. art. formării; pl. formări

forma (a ~) (a da formă) vb., ind. prez. 1 sg. formez, 3 formează; conj. prez. 1 sg. să formez, 3 să formeze

+forma (pro ~) (lat.) loc. adj. (facturi ~)

forma (a ~) vb., ind. prez. 3 formează

forma vb., ind. prez. 1 sg. formez, 3 sg. și pl. formează

formar s. m., pl. formari

FORMARE s. 1. v. fasonare. 2. v. constituire. 3. creare, pregătire. (~ unor cadre de specialiști.) 4. v. educare.

FORMARE s. 1. fasonare, modelare. (~ unui obiect.) 2. alcătuire, constituire, creare, desemnare, instituire, înființare, numire, organizare, stabilire. (~ unei comisii.) 3. creare, pregătire. (~ unor cadre de specialiști.) 4. creștere, cultivare, educare, educație, (înv.) pedeapsă. (~ tinerei generații.)

FORMA vb. 1. v. fasona. 2. v. alcătui. 3. v. constitui. 4. a constitui, a fi, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esențială a lucrării.) 5. a crea, a pregăti. (~ cadre de specialiști.) 6. v. educa.

FORMAR s. v. formator.

FORMA vb. 1. a fasona, a modela, (înv. și pop.) a tipări. (A ~ un obiect.) 2. a alcătui, a compune, a constitui, (rar) a întocmi, (înv.) a informa, a săvîrși. (Elemente care ~ un ansamblu.) 3. a alcătui, a constitui, a crea, a desemna, a institui, a înființa, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie specială.) 4. a constitui, a fi, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esențială a lucrării.) 5. a crea, a pregăti. (~ cadre de specialiști.) 6. a crește, a educa, (înv.) a pedepsi. (A ~ în spiritul patriotismului, j

FORMAR s. formator. (~ în turnătorie.)

FORMARE s. f. (< forma < fr. former, it., lat. formare): 1. acțiunea de alcătuire a cuvintelor într-o limbă, prin diferite procedee interne (derivare, compunere, conversiune). Termen folosit în sintagma exercițiu de formare a cuvintelor (v. exercițiu). 2. naștere, constituire a unui mijloc de comunicare între oameni, a unei limbi. Termen folosit în sintagmele formarea limbii române, perioada de formare a limbii române și locul de formare a limbii române.