6 definiții pentru forfecătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FORFECĂTÚRĂ, forfecături, s. f. Forfecare; fig. muștruluială, bătaie. – Forfeca + suf. -ătură.

FORFECĂTÚRĂ, forfecături, s. f. Forfecare; fig. muștruluială, bătaie. – Forfeca + suf. -ătură.

forfecătu sf [At: MARIAN, D. 9 / Pl: ~ri / E: forfeca + -ătură] (Reg) 1 Forfecare (1). 2 (Fig) Muștruluială. 3 (Fig) Bătaie. 4 (Îe) A(-i) trage (cuiva) o ~ A certa (pe cineva). 5 (Îae) A bate (pe cineva).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

forfecătúră s. f., g.-d. art. forfecătúrii; pl. forfecătúri

forfecătúră s. f., g.-d. art. forfecătúrii; pl. forfecătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: forfecătură
forfecătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • forfecătu
  • forfecătura
plural
  • forfecături
  • forfecăturile
genitiv-dativ singular
  • forfecături
  • forfecăturii
plural
  • forfecături
  • forfecăturilor
vocativ singular
plural

forfecătură

etimologie:

  • Forfeca + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09